Sfinți părinți

"Războiul omului împotriva omului apare ca urmare a războiului omului împotriva lui Dumnezeu."

"Cine ar putea atunci să ne arate și să ne explice cauzele viitorului război sau ale războiului în general? Nimeni altcineva decât Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu. Nu există nici măcar o singură carte în această lume în care să fie descrise atâtea războaie ca în Biblie, descrieri însoțite de explicarea lor, care merge până la rădăcina prima."

"Atunci când oamenii merită războiul, atunci când acumuleaeză cauze de război, războiul vine fie că o vor fie că nu vor. Precum cei ce veau apă cu bacili de tifos se molipsesc de tifos și tifosul este inevitabil, așa și cei ce lepădându-se de Dumnezeu, se adapă cu gânduri, pofte și fapte potrivinice lui Dumnezeu, atrag asupra lor molima războiului și războiul devine inevitabil."

Cel ce disprețuieste bunurile materiale, s-a izbăvit de judecăți și de certuri, Dar iubitorul de agoniseală se luptă până la moarte pentru un ac.

Fecioria este cel mai de preț dar al lui Dumnezeu față de om.

"Cu cât Îl iubești pe Hristos, cu atât ți se pare că nu-L iubești și tânjești în întregime, tot mai mult, să-L iubești."

„Ce vrei Tu, Doamne, ce voiește iubirea Ta; sunt vrednic de iad. Și în iad dacă mă așezi, mi-ajunge să fiu împreună cu Tine. Eu una vreau, una îmi doresc, una cer: să fiu împreună cu Tine, unde și cum voiești Tu”.

Să-L iubim pe Hristos și singura noastră nădejde și grijă să fie El.

"Nu trebuie să refuzăm duminica Sfânta Împărtăşanie, fiindcă ne ştim păcătoşi [...] Nu am fi de altfel vrednici să primim Împărtăşania nici măcar o dată pe an…, dar cu mult este mai drept ca, de vreme ce în această umilinţă a inimii în care credem şi mărturisim că niciodată nu putem să ne atingem pentru merit de acele Sfinte Taine, s-o primim ca pe un leac al tristeţilor noastre în fiecare duminică, decât ca, stăpâniţi de deşarta trufie şi stăruinţă a inimii, să credem că numai o dată pe an suntem vrednici de a ne împărtăşi cu Sfintele Taine…"

"Dumnezeu Se uită mai degrabă la dorinţa voinţei să vadă în ce anume îşi găseşte omul plăcerea. Aşa că dorinţa unui suflet îi este de ajuns chiar şi fără fapte, dacă săvârşirea lor e cu neputinţă"