Sfinți părinți

"Fiţi foarte atenţi! În viaţa socială oamenii se privesc şi se judecă nu după ce sunt ei în fond, ci după ce par ei în formă. Nu vă faceţi iluzii despre om - căci cine face aceasta va suferi amar - însă iubiţi-l. Unul singur este desăvârşit, Unul singur este bun, Unul singur este curat: Hristos-Dumnezeu."

Cel care-L trăieşte pe Hristos se face una cu El, cu Biserica Lui. Trăieşte o nebunie! Această viaţă este diferită de viaţa celorlalţi oameni. Este bucurie, este lumină, este fericire, este înălţare. Aceasta este viaţa Bisericii, viaţa Evangheliei, Împărăţia lui Dumnezeu.

"Ispitele sunt îngăduite ca să ni se descopere patimile ascunse, ca să ne luptăm cu ele şi să ne tămăduim sufletele. Sunt şi ele un semn al milei dumnezeieşti. Pentru aceasta, lasă-te cu încredere în mâinile lui Dumnezeu şi cere ajutorul Lui, ca să te întărească în nevoinţa ta."

Astăzi, mulți dintre cei credincioși ajung la deznădăjduire, din cauza lipsei de povățuitor, căci ”a lipsit cel cuvios”, cum zice psalmistul.

Femeia cea stricată şi destrăbălată şi certăreaţă, şi dacă s-ar afla mii de comori într-însa, le risipeşte mai repede ca vântul şi aduce asupra bărbatului dimpreună cu sărăcia mii de alte rele.

Sufletul fiind imaterial nu se poate vedea și nici pipăi. El este duh așezat de Dumnezeu în om și este partea prin care ființa noastră se înrudește cu Însuși Creatorul întregului univers. Căci sufletul este duh, așa cum Duh este și Dumnezeu (Ioan 4, 24).

Eu mă știu pe mine: dacă mă scol de dimineață și-mi fac oleacă de canon, parcă sunt un alt om toată ziua. Dar dacă te scoli dimineața și te învârtești așa, prin casă ‒ că mai am asta de făcut, că mai am și treaba astălaltă ‒, apoi nu-ți merge bine toată ziua. Așa că, să faci oleacă de canon în fiecare zi, ca dreptul Iov, care aducea jertfă în fiecare zi pentru feciorii lui.

Muntele pe care îl mutăm cu credința este propria noastră mândrie – un munte colosal! Și îl aruncăm în mare!

Nu putem nici înțelege unde se găsește sfințenia, nici ghici unde se ascunde înțelepciunea. Pentru că înțelepciunea poate fi dezvăluită unde te aștepți mai puțin. Uneori, auzi bunicile și bunicii rostind cuvinte uimitoare.

Mândria este cel mai mare păcat al omului. Ea izvorăște din întuneric – cu adevărat, din întuneric. Mândria și egoismul: merg mână în mână. Unde este harul lui Dumnezeu, acestea două nu pot fi. De aceea, atunci când spunem că cineva este un „mare om”, prima trăsătură a caracterului său care ne face să-l considerăm „mare” este smerenia lui. Pentru că smerenia este un sinonim al iubirii...