"Mulţi monahi şi fecioare nu au nici o idee despre deosebirile voirii care lucrează în om şi nu ştiu că în el lucrează trei voiri deodată. Prima este voinţa lui Dumnezeu, perfectă şi izbăvitoare; a doua este propria noastră voinţă omenească, care în sine nu este nici rea, nici bună; a treia voinţă este drăcească, pe de-a-ntregul pierzătoare. Cea de-a treia voinţă este vrăjmaşă omului, îndemnându-l fie să nu facă bine deloc, fie să-l facă din mândrie, pentru binele în sine şi nu pentru Hristos. Cea de-a doua, voinţa noastră proprie, ne sfătuieşte să ne satisfacem poftele păcătoase sau, la fel cu cea drăcească, să facem binele pentru el însuşi, fără a ne îngriji de harul ce-l putem câştiga. Prima voinţă, cea de la Dumnezeu, ne învaţă să facem binele cu un singur scop: dobândirea Sfântului Duh, comoară veşnică, inepuizabilă, fără egal în lume."

"Cugetând la cele despre Dumnezeu, fii evlavios cu prisosință, bun, cuminte, blând, darnic după putere, îndatoritor, necertăreț și cele asemenea. Căci aceasta este avuția sufletului care nu poate fi furată: să placi lui Dumnezeu prin unele ca acestea, și să nu judeci pe nimeni sau să zici: cutare este rău și a păcătuit; ci mai bine este să-ți cauți de păcatele tale și să privești în tine purtarea ta, de este plăcută lui Dumnezeu. Căci ce ne privește dacă altul este rău?"

"Numai un lucru nu este îngăduit omului: acela de-a fi nemuritor cu trupul. Să se unească cu Dumnezeu îi este îngăduit, dacă va înțelege că poate. Căci voind și înțelegând, crezând și iubind, prin buna viețuire omul ajunge împreună vorbitor cu Dumnezeu."

“Da-ți seama că trebue să te arăți oamenilor neîncetat. Dar prin purtarea cea bună și prin fapte. Căci și bolnavii află și cunosc pe doctorii binefăcători și izbavitori, nu din vorbe, ci din fapte.”

"Iubește smerenia; ea îți va acoperi toate păcatele tale."