Sfinți părinți
Nu trăim ca să mâncăm și să bem, ci mâncam ca să trăim
"Hristos ne-a arătat încă mai limpede că după masă nu somn, nici împreunare trupească nu trebuie să urmeze, ci rugăciuni şi citire a Sfintelor Scripturi. Să ne deprindem a mânca numai atât cât să trăim, nu până-ce ne crapă pântecele şi ne îngreuiem: că nu am fost făcuţi şi nu trăim ca să mâncăm şi ca să bem, ci mâncăm ca să trăim."
Pântecul îmbuibat naște semințele desfrâului
"Cantitatea mâncării tocește ascuțimea minții și, îngreunând și duhul odată cu trupul, ațâță focul primejdios al patimilor. Un pântec îmbuibat cu tot felul de alimente naște semințele desfrâului și mintea înăbușită de greutatea mâncărurilor nu mai poate păstra cârma dreptei chibzuințe."
Despre folosul postului trupesc și lăcomia pântecelui
"Mulţi nu pricep însemnătatea posturilor şi nu le ţin. Totuşi, tocmai postul trupesc ne ajută să ne pocăim şi să ne mântuim, fiindcă, după cum am văzut deja, lăcomia pântecelui este născătoarea tuturor celorlalte patimi şi în acelaşi timp cea mai uşor de biruit. Dacă vom împlini această poruncă uşoară, dacă ne vom înfrâna pântecele, vom căpăta stăpânire şi asupra celorlalte patimi."
Sănătatea izvorăște din viața noastră în Hristos
"Nu mâncarea, nici traiul bun asigură sănătatea, ci viața sfântă, viața lui Hristos."
Biruirea patimilor
"Lăcomia pântecelui e stinsă prin înfrânare; curvia, prin dorul dumnezeesc și prin dorința bunurilor viitoare; iubirea de argint, prin compătimirea celor săraci; mânia, prin dragostea față de toți și prin bunătate; întristarea lumească, prin bucuria duhovnicească; trândăvia, prin răbdare, străruință și mulțumire către Dumnezeu; slava deșartă, prin lucrearea ascunsă a poruncilor și prin rugăciunea neîncetată întru zdrobirea inimii; mândria, prin aceea că nu judecăm și nu disprețuim pe nimeni, cum a făcut fariseul, ci ne socotim pe noi ca pe cei mai de pe urmă dintre toți."
Mâncatul peste măsură
"Nu hrana este păcat, ci lăcomia pântecelui"
Setea se biruie prin sete
"De multe ori setea pune capăt setei. Dar a curma foamea prin foame, e greu și cu neputință. Când te va birui stomacul, domolește-l prin osteneli. Iar dacă nici aceasta nu-i cu putință, din pricina slăbiciunii, luptă cu el prin priveghere."
Putem deveni postitori din fire
"Cel ce silește stomacul (să cuprindă mai mult) își largește mațele. Iar cel ce luptă cu el le îngustează pe acelea. Iar acestea îngustându-se, nu e nevoie de multe mâncăruri. Și atunci vom ajunge postitori din fire."
Lăcomia pântecelui, smerenia și mândria
"Când pântecele e strâmtorat, se smerește inima. Dar când acesta e îngrijit, se fudulește gândul."
Lăcomia pântecelui este o amăgire a ochilor
"Lăcomia stomacului este fațărnicia pântecelui. Săturat, strigă că e lipsit; și ghiftuit și plesnit de satul, țipă că îi e foame. Lăcomia pântecelui e bucătar iscusit, născocind tot felul de mâncări gustoase. Astupându-se un canal, se deschide altul. Închizându-l pe acesta, se cască un altul. Lăcomia pântecelui este o amăgire a ochilor, care înghițind puține, dorește să le înghita pe toate."