Sfinți părinți
Pocăința noastră nu e o monedă de schimb pentru primirea Sfintei Împărtășanie
"Chiar dacă am fi umplut oceanul cu lacrimile noastre, nici măcar atunci nu I-am fi putut răsplăti Domnului cum se cuvine pentru ceea ce El ne dăruieşte în mod gratuit, hrănindu-ne cu Prea Curatul Său Trup și Prea Cinstitul Sau Sânge, Care spală, curăţă, dă viaţă si ne ridică din moarte.
Un om care se pocăiește simte în inima lui chinurile iadului
"Un om care se pocăiește trăiește durerile unei femei care naște și, în simțurile inimii lui întâlnește, așa zicând, chinurile iadului."
Cel ce-şi osândeşte păcatele cade mai greu în aceleaşi păcate
"Cel ce-şi osândeşte păcatele cade mai greu în aceleaşi păcate. Pune conştiinţa ta să te osândească în lăuntrul tău, ca să nu o ai dincolo acuzator înaintea scaunului de judecată a Domnului. Aceasta-i o cale de pocăinţă! Cea mai bună!"
Nimeni nu este atât de bun și milos ca Domnul
"Nimenea nu e atât de bun și de milos ca Domnul; dar nici El nu iartă pe cel ce nu se pocăiește."
Spală-mă Mântuitorule cu lacrimile mele!
"Alunecat-am în desfrânare ca David și m-am umplut de noroi; dar Tu, Mântuitorule, spalã-mã și pe mine cu lacrimile mele. Fii mie milostiv, strig Ție ca și vameșul; Mântuitorule, curățește-mã; cã nimeni din cei din Adam n-au gresit Ție, ca mine."
Întunecatu-mi-am frumusețea sufletului cu plăcerile poftelor
"Lacrimile desfrânatei, Îndurate, și eu le vărs înaintea Ta; milostivește-Te spre mine, Mântuitorule, cu îndurarea Ta. Întunecatu-mi-am frumusețea sufletului cu plăcerile poftelor, și cu totul, toată mintea țărână mi-am fãcut. Ruptu-mi-am acum veșmântul cel dintâi, pe care mi l-ai țesut mie, Ziditorule, dintru început; și pentru aceasta zac acum gol. Imbrãcatu-m-am acum în hainã ruptã, pe care mi-a țesut-o mie șarpele cu sfãtuirea, și mã rusinez."
Mai mult decât toți oamenii eu am greșit Ție
"Mai mult decât toți oamenii, eu însumi am gresit Ție; ci Te milostiveste, Mântuitorule, ca un Dumnezeu, spre fãptura Ta. Viforul rãutãților m-a cuprins, Milostive Doamne; ci, ca lui Petru, întinde-mi și mie mâna Ta."
Ridică de la mine Doamne lanțul cel greu al păcatelor
"Vremea este a pocãintei, vin cãtre Tine, Fãcãtorul meu; ridicã de la mine lanțul cel greu al pãcatului, și, ca un îndurat, dã-mi iertare de greșale. Sã nu mã urãști, Mântuitorule,
sã nu mã lepezi de la Fața Ta; ridicã de la mine lanțul cel greu al pãcatului, și, ca un milostiv, dã-mi iertare de greșale."
Suflete al meu, pune început bun pocăinței!
"De unde voi începe a plânge faptele vieții mele celei ticăloase ? Ce începere voi pune, Hristoase, acestei tânguiri de acum? Ci ca un milostiv, dă-mi iertarea greșalelor. Vino, ticãloase suflete, împreuna cu trupul tău de te mãrturisește la Ziditorul tuturor. Și îndepãrteazã-te de acum de nebunia cea mai dinainte și adu lui Dumnezeu lacrimi de pocăință."
A te afla în păcat și a sta culcat e lucru diavolesc
"Nu mărimea, nici mulțimea păcatelor îl pierd pe păcătos, ci viața nepocăită. A păcătui e lucru omenesc, dar a te afla în păcat și a sta culcat e lucru diavolesc."
Spovedania taie drepturile diavolului
"Cel puţin să meargă oamenii la un duhovnic să se mărturisească, spre a se îndepărta înrâurirea diavolească de la ei, ca să poată gândi puţin. Acum nu pot nici măcar gândi din pricina influenţei diavoleşti. Pocăinţa, mărturisirea taie drepturile diavolului."
Nădăjduiește la mântuire!
"De-ar săvârşi cineva toate răutăţile din lume, însă dacă nu-şi pierde nădejdea în Dumnezeu şi dacă aleargă la pocăinţă tot se mântuieşte. “Deşartă este mântuirea omului” zice Psalmistul, adică toată strădania omului este zadarnică fără ajutorul lui Dumnezeu."
Păcatele neiertate
"Nu există păcat de neiertat în afară de păcatul nepocăit"
Pocăința este o scară
"Pocăința este scara care ne urcă de unde am căzut"
Pocăința înainte de moarte
"Mulți păcătuiesc și nădăjduiesc că se vor pocăi înainte de moarte, arătând spre pilda tâlharului înțelept. Dar cine este în starea de nevoință asemenea lui? Domnul l-a pomenit pe tâlhar în ultima clipă, pentru ca nimeni să nu deznădăjduiască. Dar numai pe unul singur, ca nimeni să nu nădăjduiască prea mult în milostivirea Sa."
Întoarce desăvârșit sufletul la Dumnezeu
"Zice Domnul: "Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie". Adevărata pocăinţă nu înseamnă doar a te căi pentru păcatele făptuite, ci a-ţi întoarce desăvârşit sufletul propriu de la întuneric la lumină, de la pământ la cer, de la sine la Dumnezeu. Pocăinţa fără această întoarcere desăvârşită nu este altceva decât o joacă cu Dumnezeu şi cu sufletul propriu."