Sfinți părinți

"”În veacul acesta se însoară și se mărită”; dar după ce am nimicit faptele trupului și am îmbrăcat cu nestricăciune trupul nostru curat, atunci vom ajunge la măsura îngerilor."

"Se cade să ne minunăm de uşurătatea cu care se apucă să tâlcuiască cele ale Scripturii oameni cu totul străini de tărâmul de care ţin aceste lucruri."

Oastea Ta, Iisuse Oastea Ta, Iisuse, va urma plăcut calea rânduită ei de la-nceput fie şi-nainte ca-ntrecut de grea ea până la capăt calea-şi va ţinea Fii mereu, fii mereu, fii mereu Mare Dumnezeu cu oştirea Ta, oricât va lupta – să învingă, să învingă, să învingă ea. Prima-nvăţătură şi credinţa ei le-a ţinut curate – prin toţi anii grei nici în suferinţe, nici în ispitiri n-a călcat cuvântul primei ei iubiri. Zestrea ei de lacrimi şi cântări i-a fost prin atâtea lupte steag şi adăpost nevinovăţia duhului curat i-a fost apărarea prin tot ce-a-ndurat. Încă vor fi lupte poate şi mai mari vor fi şi fii vrednici, – vor fi şi fugari vor fi şi înfrângeri ca şi biruinţi dar ea îşi va ţine drumul din părinţi

"Trebuie să ne sârguim din toate puterile ca să păstrăm pacea sufletească şi să nu ne tulburăm de întristările venite de la alţii. Pentru aceasta se cuvine să ne străduim în tot chipul a nu da drumul mâniei şi a păzi cu atenţie mintea şi inima de la mişcările necuviincioase. "

"Dacă pe cel ce se sălbăticeşte asupra ta, din pricina întunecimii sale, îl ştie Dumnezeu că se va mântui, mântuirea lui o va face şi cu ajutorul tău, prin aceea că-ţi dă darul răbdării, al iertării din inimă şi al rugăciunii. Astfel pentru smerenia ta îl va birui Dumnezeu şi va alunga duhul protivnic dintr-însul. Dacă însă fratele acela mai are de chinuit în robie străină, sau chiar îşi va pierde sufletul, la purtarea ta cea după Dumnezeu, răutatea lui va creşte şi se va sălbătici cu totul împotriva oamenilor şi împotriva lui Dumnezeu. Prin urmare, nicidecum sa nu uităm că ostaşi ai lui Dumnezeu suntem. Deci fii destoinic, suflete, ştiind cui crezi, cu ale cui arme baţi război, cine îţi ajută, ca să nu piardă Dumnezeu pe cineva pentru neiscusinţa ta. De aceea au zis Părinţii, că pricina mântuirii este aproapele."

"Noi știm că există un schimb de comuniune de la om la om; că oamenii, pe măsura interesului ce și-l poartă, își trec unul altuia în chip tainic poverile, durerile și bucuriile; că unul poate să simtă toate stările celuilalt, primindu-l pe acela în sine, sau pătrunzând el în acela. Dacă omul ajunge prin sensibilitatea dragostei să cunoască și să înțeleagă pe semenii săi, cu atât mai mult o poate face Iisus, Omul culminant, Omul desăvârșit în dragostea de oameni, Omul căruia puritatea desăvârșită fără de păcat, de egoism și nepăsare, îi dă o sensibilitate unică."

În general, bucuria ne este răpită atunci când intră egoul în viața noastră.

Spuneam şi sunt foarte convins, că în iad sunt cei mai mulţi care vorbesc de rău. Vorbesc de rău şi se motivează: „Ce, numai eu vorbesc?” „Da’ ce, eu n-am dreptate?” Nu! N-ai dreptate! Şi ce te interesează că vorbeşte acela de rău? Că poate dracul vorbeşte prin acela!

Doar aceia care, în adâncul lor, nu se încred în sine, nu se cred înțelepți, doar ei au posibilitatea de a înflori duhovnicește.

O, suntem slabi, cei ce urâm când avem motiv să urâm. Doamne, dă-ne smerenia de a-i iubi pe cei pe care, după rânduielile lumii, ar trebui să îi urâm. A iubi pe cel ce îl urăște este poate cea dintâi îndatorire a sfântului.