Sfinți părinți

" Am rămas doar cu cele câteva amintiri preţioase despre viaţa mea în casa părintească, pentru că cele mai preţioase amintiri ale oricărui om sunt aproape întotdeauna acelea din copilărie, sunt clipele minunate petrecute în casa părintească, chiar dacă armonia, dragostea şi înţelegerea din familia părinţilor lui lasă uneori foarte mult de dorit. Dacă sufletul lui este capabil să găsească şi să aprecieze tot ce-i mai de preţ în viaţă, chiar şi trăindu-şi copilăria în cea mai rea şi nepotrivită familie, orice om va păstra, cu siguranţă, în suflet amintiri nepreţuite care îl vor însoţi toată viaţa."

"Pe omul care îţi cere iertare sinceră când greşeşte, să-l ierţi cu bunătate de fiecare dată şi să-l iubeşti şi de aproape. Iar pe cel viclean, care îţi cere chipurile iertare, ca să-şi facă treaba lui şi mereu să te încurce în treburile lui, şi care vatămă sufleteşte şi pe alţi oameni, iartă-i de şaptezeci de ori câte şapte şi în continuare să-l iubeşti de departe şi să te rogi pentru el."

Slujbele noastre sunt făcute pentru oameni mari, pentru oameni pricepători, pentru oameni care ştiu pentru ce stau acolo, pentru oameni care participă la slujbă. Nu sunt făcute pentru copii care, la măsura lor, nu înţeleg. Aşa că aceia care aveţi copii trebuie să vă lăsaţi voi după copii, nu copiii după voi, la măsura voastră. Se zice că niciodată nu poţi să ceri unui copil să meargă la acelaşi pas cu un om mare. Un copil are pas de copil. Dacă vrei să mergi cu el, te laşi tu după el, trebuie să-i înţelegi neputinţa lui; nu-i ceri nişte lucruri pe care nici tu nu le-ai făcut când erai copil şi nici nu le-ai fi putut face.

Minunea este cursul normal al evenimentelor după voia lui Dumnezeu. Ceea ce noi numim miracol este pur și simplu normal pentru Dumnezeu.

"Să răspândeşti mireasmă plăcută în faţa oamenilor prin viaţa ta, prin personalitatea, prin iubirea către Hristos, prin duhul dragostei creştine, prin curăţie şi credinţă adâncă."

"Dacă rațiunea, după cum spun stoicii, nu îngăduie înțeleptului nici degetul să-l miște la întâmplare, apoi nu cu mult mai mult trebuie ca cei ce urmăresc înțelepciunea să-și stăpânească organele genitale? Sunt de părere că de asta organele genitale au fost numite (αiδοĩοv), pentru că mai cu seamă de această parte a corpului trebuie să ne folosim cu rușine (αιδως)."

Adevăr, adevăr vă spun: Dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci Trupul Meu este adevărată mâncare şi Sângele Meu adevărată băutură. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Aşa cum Tatăl Cel-Viu M'a trimis pe Mine şi Eu viez prin Tatăl, tot astfel cel ce Mă mănâncă pe Mine va via prin Mine.

Tot lucrul care are întru sine smerenie, este cu bună cuviinţă. Pentru că îndeletnicirea cea netrupească a minţii, cu povaţa înţelegerii Sfintelor Scripturi, spre setea de Dumnezeu, pune gard înlăuntru, între suflet şi gândurile de viclenie, şi păstrează în suflet amintirea bunătăţilor viitoare, ca să nu se lenevească mintea în negrija ei, şi, în locul celor mai bune, să se încurce cu lucrurile lumeşti. Fiindcă din acestea curând se răceşte fierbinţeala mişcărilor celor minunate ale minţii, şi cade sufletul în dorinţe zadarnice şi fără rost. Iară slava să fie a Dumnezeului nostru în veci. AMIN.

" Ce este omul că-Ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. Oile şi boii, toate; încă şi dobitoacele câmpului; Păsările cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările mărilor. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! "

De multe ori aud şi eu pe unii oameni spunând că diavolul este de vină atunci când ei se chinuiesc, în timp ce ei sunt vinovaţi pentru că nu înfruntă corect lucrurile. Apoi ispititorul, ispititor este. Ne poate împiedica de la rău? El îşi face treaba lui. Să nu-l încărcăm pe ispititor chiar cu toate. Odată, un ucenic care trăia la o colibă cu stareţul lui, când a rămas pentru puţin timp singur, a luat un ou, l-a pus pe o cheie – era dintre acele chei mari şi vechi, a aprins o lumânare şi a pus-o sub cheie ca să coacă oul. Stareţul intră pe neaşteptate şi-l vede. „Ce faci acolo?”, îl întreabă. „Părinte, diavolul m-a pus să coc oul pe cheie”, îi răspunde ucenicul său. Atunci se auzi o voce sălbatică: „Măiestria aceasta nici eu nu am ştiut-o. De la el am învăţat-o!”.