"Fraţilor, să nu vă temeţi de păcatul oamenilor, iubiţi-l pe om şi în păcatul lui, pentru că această iubire se aseamănă cu iubirea lui Dumnezeu şi este o formă de iubire superioară acelor care trăiesc pe pământ. Iubiţi toată creaţia lui Dumnezeu [...] Şi abia atunci veţi ajunge să iubiţi toată lumea, ca pe un tot unitar, cu o dragoste universală."

"Să nu îi părăsim nicând pe cei căzuţi, chiar de am şti că n-or să ne asculte."

“Fiţi mai scoşi din acest circuit murdar al judecăţii, al osândirii, al vederii numai cu ochiul critic: ”Uite mă ce a făcut el!“ Dar tu cum eşti? Puneţi oglinda în faţă, sufletească bineînţeles, şi ai să vezi că şi tu faci şi ai făcut multe şi foarte multe din ele nu le-ai spus.”

"Şi de dragostea mamei îţi vei aminti mereu, dar apoi o vei uita. Şi pe prietenii răposaţi îi vei pomeni, dar după o vreme vei amuţi. Şi de faptele tale bune îţi aminti, dar apoi le vei da la o parte. Însă păcatul pe care l-ai săvârşit acum patruzeci de ani, în fiecare dimineaţă îţi strigă: „bună dimineaţa,” şi în fiecare seară: „la revedere!” Strigă şi va tot striga, şi nu va amuţi nicicând în viaţa ta."