Sfinți părinți

La ceea ce trebuie, aşadar, să lucrăm noi,este nu a-i face pe copiii noştri bogaţi în bani, în aur, în prisosinţe de acest soi; ci trebuie aşa să facem, ca ei să fie bogaţi mai presus de toate în pietate, în înţelepciune, în comori de virtute, să aibă nevoie de puţin, să nu fie vrăjiţi de bunurile acestei lumi şi de dorinţele cele nemăsurate.

" În condițiile absolute ale cunoștinței nu e decât Dumnezeu, care cunoaște desăvărșit totul, fără să stingherească libertatea de mișcare a omului. De aceea, fiindcă știe absolut, a dat omului legile viețuirii sale și puterea de-a vrea sau a nu vrea să le respecte - cinstea primejdioasă a libertății voinței. Deci, dacă se învoiește să rămână între rosturile sale, gândite de Dumnezeu, viețuiește după fire în toată libertatea. Dacă însă omul nu vrea să rîmână în rosturile firii, ci merge împotriva legilor vieții, împotriva firii, atunci își viciază libertatea sa, își primejduiește viața sa, aduce infirmitatea în fire."

"Ce carte, Doamne, și ce învățăminte minunate în ea! Ce scriere înțeleaptă este Sfânta Scriptură, ce minunăție și câtă putere îi poate dărui ea omului. Parcă ar fi un adevărat monument închinat omului și firii omenești ce sălășluiește în univers, pe care sunt incrustate și prezentate în detaliu și pentru totdeauna toate cele petrecute de la creația Lui pe pământ. Și câte alte taine dezlegate și deschise înțelegerii noastre."

Primește aluatul vieții și al persoanei tale ca pe un dar de la Dumnezeu, așa cum este el, cu bunele și mai puțin bunele lui, cu slăbiciuni și neputințe, cu tot, și acceptă că sunt ale tale. Apoi, mergi cu darul acesta la Sfântul Altar și încredințează-l Lui în timpul Sfintei Liturghii, după ce ai făcut cele de cuviință pentru asta: să te spovedești, să te împaci cu cei care te-au supărat, să-i binecuvintezi pe cei ce te blestemă și te ocărăsc și toate cele cerute de Domnul. Așadar, încredințează-ți darul acolo și așteaptă ca Domnul să primească ale Sale dintru ale Sale și să le transforme cu harul Lui în loc potrivit ca să-Și plece capul. Primește-L și ocrotește-L în inima și în viața ta și El te va crește cum numai El știe!

" Ascultarea e lepădarea de sine, luarea crucii în fiecare zi și urmarea Mântuitorului. Ea ne învață smerenia, care ucide toate patimile și liniștește sufletul. Ea stinge orice frământare și oprește orice inițiativă, deci toată energia, cu vremea, trebuie să se convertească în virtuți duhovnicești. Ascultarea aceasta stinge personalitatea de pe planul lumii și, dacă e ceva de capul ascultătorului, toată înzestrarea lui se preschimbă în sfințenie, pe care, de multe ori, se poate întâmpla să n-o știe nimeni fără numai Dumnezeu."

În rugăciune mai întâi trebuie să aveţi luare aminte, luarea aminte să fie de căpătâi. Fără aceasta, rugăciunea nu este de nici un folos, dar dacă o lăsăm cu totul, atunci este şi mai greu. Aşadar, osteniţi-vă!

"Suntem însă o suflare de iubire a lui Dumnezeu. Așa se face că, după trup, suntem un picur de rouă, față de un cosmos fără margini, care însă încape tot în conștiința noatră."

"Gândurile de hulă sunt toate ale diavolului şi nu ale omului."

" Mamă, bucuria mea, eu mă minunez de toate acestea din prea multă dragoste de viaţă, şi nicidecum pentru că sufletul îmi e trist; sunt vinovat pentru că nu mi-am făcut timp să învăţ să le iubesc pe toate şi pentru că nici nu am ştiut cum să le iubesc pe deplin. Chiar dacă am păcătuit în faţa voastră, voi mă iertaţi, şi raiul e chiar aici, printre voi. Oare nu în rai mă aflu acum?"