Părinți contemporani

"Biserica e făcătoare de pace și un preot care-și pierde calitatea aceasta de făcător de pace nu este preotul lui Hristos. Este preotul unor interese obscure, înguste, al unor interese care nu vizează Împărăția Cerurilor."

"Problema cipurilor este o ţintă falsă. Adică, tu ai în faţă o bucăţică de materie şi te împotriveşti ei şi în spate eşti cucerit cu totul! Mii de ideologii ţi se servesc, tineretul e praf şi pulbere. E ca o momeală, cum se făcea în războaie: se simula un atac, tu te duceai acolo şi ceilalţi veneau prin spate şi te cucereau. Cam aşa e şi acuma: ţi se pune chestia asta în faţă şi toţi stau acolo, că cipuri, cipuri, cipuri…"

"Homosexualitatea este deviere de la axa morală a lumii. Este cultivată în chip voit, cu cheltuieli majore și ne este prezentată ca o minciună a lumii."

"Iertarea se câștigă cel mai ușor. Cel mai greu e să ne iertăm pe noi înșine înaintea lui Dumnezeu și să avem capacitatea să iertăm pe ceilalți, chiar și mai ales dacă au greșit."

"Noi îi învăţăm pe copii să se roage, îi ducem la biserică, îi creştem în Legea lui Dumnezeu. Totul este corect, dar... Lumea Legii lui Dumnezeu este o lume a nevoinţei, o lume a efortului duhovnicesc, o lume a răstignirii împreună cu Hristos. Ea nu se oferă oricum, nu poate fi primită pur şi simplu, alături de celelalte valori sau interese ale sufletului."

"Eu sunt foarte impresionat de exemplu când la biserică nu-mi vine un copil sau nu-mi vine mama cu tata, ci-mi vine familia, adică toată structura, uneori chiar însoțiți de bunici. Și mai cu seamă, sunt foarte impresionat când părinții își aduc copiii la împărtășit, pentru că, din momentul respectiv, ei, ținându-i în brațe pe copiii lor, promit că ei înșiși se vor spovedi și se vor împărtăși, un fel de promisiune prin copiii lor."

"Problema homosexualităţii nu este una nouă, e de atâţia şi atâţia mii de ani. Şi în trecut veneau astfel de oameni la spovedanie, iar slujitorilor le revenea să lucreze cu ei, însă e clar că atunci homosexualitatea era percepută ca ceva nefiresc şi ca un comportament păcătos."

"Noi nu mărturisim necesitatea de a frecventa lăcaşul divin în zile de duminică şi de sărbători, nu promitem Domnului să postim şi să ne împărtăşim. Biserica pentru creştini nu este doar locul unde se întâlnesc cu Dumnezeu, deoarece ei comunică cu El şi acasă, şi în metrou, şi în pădure - în orice loc şi în orice timp. A crede în Biserică - înseamnă să mărturiseşti că ea este Trupul lui Hristos, partea a căruia suntem noi."

"Se cere să fim aidoma unor atleţi sau ostaşi. Pentru că răul nu poate fi înlăturat decât printr-un permanent efort, printr-o luptă continuă. Răul nu este specific firii omeneşti, pentru că Dumnezeu ne-a făcut foarte buni."

"Altarul nu este doar cel din biserică, el trebuie să fie, în primul rând, în inima fiecăruia, în fiecare familie creştinească, pentru că viaţa este dar şi jertfă."