Mari Duhovnici

"Cine renunta la cruce, nu poate fi vrednic de Domnul și să devină ucenicul Lui. Adâncurile Ființei Divine sunt dezvăluite creștinului, atunci când el se răstigneste pentru Mântuitorul nostru. Crucea este temelia teologiei autentice."

"Închisorile ne-au învățat adevărata rugăciune, care se naște din suferință, jertfă și dăruire de sine."

"Credeți-mă, că dacă n-aș fi suferit atât de mult, n-aș fi putut să iubesc atât de mult, n-aș fi putut să iubesc cu atâta ușurință."

"Canonul bolnavului este patul, patul suferinţei. Să rabzi boala cu mulţumire şi te mântuieşti. Cât mai poţi, zi "Tatăl nostru", rugăciunea "Doamne Iisuse", "Sfinte Dumnezeule", Crezul, "Doamne ajuta" şi dacă nu cârteşti în boală şi te spovedeşti regulat, dobândeşti viaţa vesnică înaintea multora."

"A trăi creștinește este cu neputință. Creștinește este cu putință numai a muri."

"De pe dealurile bucuriilor în văile necazurilor, așa decurge viața unui om duhovnicesc."

Lumea aceasta îl poate primi doar pe Antihrist, acum sau în oricare alta vreme. (...) Nu-i de mirare, atunci, că este dificil să fii creştin - nu este dificil, este imposibil. Nimeni nu poate accepta cu bună-ştiinţă un mod de viaţă care, cu cât este trăit mai autentic, cu atât mai mult duce spre autodistrugere. Şi din această cauză ne răzvrătim mereu, încercam să ne uşurăm viaţa, încercam să fim creştini pe jumătate, încercam să dobândim ce-i mai bun din ambele lumi. Până la urmă trebuie să alegem - fericirea noastră stă într-una dintre cele două lumi, nu în amândouă. (...) Dumnezeu ne da tărie să urmăm calea răstignirii; nu exista altă cale de a fi creştin."

"Uneori mă întreb, oare suferinţa mea şi a fiecarui om nu este cumva o arvună a vieţii veşnice? Că suferinţa ne smereşte şi ne învaţă a striga la ajutorul lui Dumnezeu."

"Nimic nu m-a ajutat mai mult în viaţă ca suferinţa. Singură, suferinţa este suprema catedră de teologie. Sunt sigur că îngerii erau geloşi pe noi pentru că ei nu au această suferinţă dincolo de firea noastră."