Mari Duhovnici

"Atunci când harul este prezent, toate sunt uşoare. Însă câteodată, din motive de prudenţă, se retrage, şi atunci omul îşi pierde speranţa şi râvna se micşorează şi chiar şi credinţa păleşte. Acestea sunt cele mai aspre momente ale vieţii duhovniceşti pentru că, dacă Dumnezeu nu îl susţine, omul nu rezistă... Războiul diavolesc începe şi se opune hotărârilor noastre, după caz. Dar scopul lui principal este să lovească credinţa şi astfel să-l facă de râs pe om, dovedindu-l trădător si lepădător. Dacă reuşeşte asta, izbândeşte rană gravă, deoarece taie bunăvoinţa şi râvna, adică capul, şi în felul acesta stăpâneşte fără efort peste tot trupul. Toate se fac pentru credinţă, dar şi credinţa le întreţine pe toate. Dacă se zdruncină credinţa atunci toate se clatină şi linia frontului cedează."

"La mine vin oameni și zic că "măi părinte, eu cred în Dumnezeu". Minți! Că nu crezi. Dacă ai crede ai duce viață de credincios. Zice că: "cred în Dumnezeu dar la biserică nu merg". Nu se poate! Cineva care nu merge la biserică, să știe că nu crede în Dumnezeu ... sau credința lui este la măsura superstiției."

"Credinţa este, până la urmă, puterea de a iubi."

"În "Cred Doamne ajută necredinței mele", pe de o parte este expresia credinței iar pe de altă parte expresia corectă a conștiinței, prin urmare credința ta de om, nu este niciodată suficientă ca să umple măsura de sus."

"Duhovnicia este tare grea, mai ales în zilele noastre! Păcate multe, credinţa puţină, rugăciune din fuga, vremuri de pe urmă... Numai mila lui Dumnezeu ne poate mântui!"

"Până la Dumnezeu, nu este nici jos, nici sus, nici aproape, nici departe, pentru că Dumnezeu este pretutindeni și de aceea El e mai aproape de tine decât sufletul și trupul tău, numai să știi și să afli această apropiere prin credință și rugăciune."