Creștini de seamă

"Putem spune că două lucruri îl deosebesc pe îndrăcit de adevăratul, ca să zicem aşa, psihotic. Unu: duhurile rele Îl cunosc pe Dumnezeu, se cutremură înaintea puterii Crucii lui Hristos, a rugăciunii, a aghiasmei, Doi: tulburările psihice (în principal de comportament) ale îndrăcirilor poar­tă amprenta involuntarului - căci sufletului ome­nesc nu îi plac lucrurile pe care vicleanul îl sileş­te să le facă."

"În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie - nici pentru ură, ci numai pentru acea bucurie, pe care o poţi culege de oriunde şi oricând. Consider că ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul permanentei noastre copilării în viaţă."

"'Filautia duhovnicească' stă în a se iubi omul duhovniceşte, adică în Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, ca ceea ce este în actualitatea sa profundă, adică persoană creată după chipul Lui, şi ca ceea ce este chemat să devină: asemănare a Lui, fiu al Lui după înfiere şi dumnezeu după har."

"Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindeşte sufletul."

"La bărbat, masturbarea are efecte mult mai grave și pentru faptul că prin lichidul seminal se elimină o mulțime de substanțe vitale pentru viața organismului: potasiu, zinc, calciu, magneziu, fructoză, spermide, acid prostatic fosfatidic, aminoacizi în stare liberă, prostaglandine, enzime etc."

"Aprinde-te de Duhul Sfânt, dă-ţi cu parfumul rugăciunii, spală-te cu Spovedania, hrăneşte-te cu Mântuitorul şi cere bucurie de la Dumnezeu şi atunci vei fi frumoasă pentru privirea duhovnicească, iar ochiul lumesc o să zică: 'Ce urâtă pare asta şi ce bucuroasă e!' "

"Din punctul de vedere al reproducerii, pornografia și masturbarea corelată ei scad nivelul general al testosteronului, adică reduc libidoul, micșorează cantitatea de spermatozoizi și calitatea acestora, deci reduc mult posibilitatea nașterii de copii."

"Iubirea dintre Fiul lui Dumnezeu şi Tatăl este o naştere, o veşnică naştere. Când lucrăm la asemănarea noastră cu Dumnezeu, trăim de fapt această stare de permanentă naştere de sus. Nu mai trăim „după capul nostru”, nici după impulsurile şi legile bio-psiho-sociale, ci şi cu, în şi prin Dumnezeu. Atunci viaţa noastră bio-psiho-socială se sfinţeşte, se înduhovniceşte."

"Dacă omul trăieşte în atmosfera mulţimii duhuri­lor răutăţii care sunt sub ceruri, în mijlocul smin­telilor, al unor exemple grave de necredinţă şi de dezmăţ, într-o atmosferă de patimi omeneşti ne­înfrânate, dacă trăieşte într-o atmosferă de pros­tie şi de vulgaritate, această atmosferă nu are cum să nu-i molipsească sufletul. El respiră zi de zi acest aer otrăvit, unde mișună duhurile răutății care sunt sub ceruri. Și se molipsește nefericitul suflet, și se face el însuşi locuință a dracilor."

"Nu medicul este eroul acestor intervenţii, ci doar instrumentul prin care lucrează Dumnezeu"