Creștini de seamă
Sunt credincios, nu teoretizez credința
"Sunt un om religios, dar ascund faptul. Repudiez ostentaţia. Credinciosul nu are nevoie de îndemnurile raţiunii. Ca şi în actul creaţiei, introducerea raţiunii anulează forţa pe care o dă credinţa. În momentul în care credinciosul începe să raţioneze, totul s-a sfârşit! Nu-mi teoretizez credinţa. Nu vreau şi nu pot. Crezi, pentru că trebuie să crezi. Trebuie să fii sincer cu tine însuţi. Scepticii sunt în realitate victimele unei iluzii. Rictusul permanent, denigrarea sistematică sunt poze care înşeală în primul rând pe cel ce le practică. (…) Sunt ortodox şi tolerant faţă de credinţa altora."
Omul se află mai degrabă în preajma credinței decât în miezul ei
"Dacă a crede înseamnă a putea să muţi munţii din loc, o astfel de credinţă este aproape imposibilă unui om muritor. El mai degrabă vrea să creadă decât crede, omul se află mai curând în preajma credinţei decât în miezul ei; Dumnezeu cu care ar trebui să se confunde credinciosul în credinţa sa îi este inaccesibil acestuia din urmă, doar Iisus îi deschide portiţa către cele veşnice prin calitatea sa de om şi de Dumnezeu."
Credința în necazuri
"Am avut surpriza să constat în ultimii 10 ani că majoritatea copiilor şi a însoţitorilor sunt credincioşi. Au pe marginea patului o icoană, şi cu aceşti oameni te poţi înţelege mult mai bine. Sunt cei care îşi lasă viaţa în mâinile chirurgului şi, în general, starea lor evoluează foarte bine."