"Dumnezeu, care știe precis tot cursul vieții noastre, de când ne naștem și până murim, știe ce ne trebuie și ce nu ne trebuie, ce ne este de folos și ce ne este potrivnic. De aceea, Dumnezeu, în atotștiința Lui, face așa cum este mai bine pentru viața noastră. […] Sunt fel de fel de împrejurări în care Dumnezeu ne vrea binele, neascultând rugăciunile noastre când ele sunt păgubitoare pentru suflet."

"Adeseori mintea, în timpul rugăciunii, colindă netrebnic pe alte plaiuri ale vieții, iar rugăciunile sunt spuse numai cu buzele. Cu ochii urmărim textul, iar mintea poate colinda chiar prin imagini ale păcatului și ale necuviinței. Rugăciunea trebuie făcută cu evlavie, cu inimă curată. Ea cere o anumită pregătire și supraveghere a simțurilor."

"Vrei ca rugăciunea ta să se facă din inimă şi să fie bine primită înaintea lui Dumnezeu? Să simţi durerea semenului tău ca şi cum ar fi a ta. Chiar şi numai un suspin din inimă pentru aproapele tău aduce rezultate minunate. Semnul că rugăciunea a fost bine primită este mângâierea dumnezeiască ce o simte omul după acea rugăciune."

"Când un om iubeşte pe cineva cu toată inima, acela nu îi iese niciodată din minte. Astfel, cel ce Îl iubeşte pe Dumnezeu cu toată inima, se îndeletniceşte tot timpul cu meditaţia dumnezeiască şi, prin urmare, discută deseori cu El prin rugăciune."

"Asigură-te, bre, copilaşule, în Dumnezeu! Ştii numai de asigurarea maşinii? Fă-ţi cruce şi, înainte de a face orice, spune: „Hristoase al meu, Maica Domnului, ajută-mă!”. Există asigurare mai mare decât încrederea în Dumnezeu? Atunci când omul se încredinţează pe sine lui Dumnezeu, primeşte mereu de la Dumnezeu benzină „super”, iar automobilul său duhovnicesc nu se opreşte niciodată, ci aleargă mereu. Pe cât poţi, ia aminte, roagă-te şi încredinţează-te lui Dumnezeu, iar El te va ajuta în orice greutate. Simplifică-ţi viaţa prin încrederea desăvârşită în Dumnezeu, ca să te eliberezi de stres şi de nelinişte."