" Am rămas doar cu cele câteva amintiri preţioase despre viaţa mea în casa părintească, pentru că cele mai preţioase amintiri ale oricărui om sunt aproape întotdeauna acelea din copilărie, sunt clipele minunate petrecute în casa părintească, chiar dacă armonia, dragostea şi înţelegerea din familia părinţilor lui lasă uneori foarte mult de dorit. Dacă sufletul lui este capabil să găsească şi să aprecieze tot ce-i mai de preţ în viaţă, chiar şi trăindu-şi copilăria în cea mai rea şi nepotrivită familie, orice om va păstra, cu siguranţă, în suflet amintiri nepreţuite care îl vor însoţi toată viaţa."

"Eu sunt foarte impresionat de exemplu când la biserică nu-mi vine un copil sau nu-mi vine mama cu tata, ci-mi vine familia, adică toată structura, uneori chiar însoțiți de bunici. Și mai cu seamă, sunt foarte impresionat când părinții își aduc copiii la împărtășit, pentru că, din momentul respectiv, ei, ținându-i în brațe pe copiii lor, promit că ei înșiși se vor spovedi și se vor împărtăși, un fel de promisiune prin copiii lor."

"Câteaodată mă mir și chiar mă supăr pe cei căsătoriți că nu se iubesc mai mult. Se poate trăi în familie excepțional. Pot să se ia la întrecere cu noi și să ne întreacă. Atât de frumos se poate trăi și în familie. Dar nu se investește în frumos, nu se investește în virtute, nu se investește în iubire. Se merge pe alte lucruri exterioare și nu se realizează mare lucru."

"Femeia, după naşterea primului copil, nu mai doreşte atât rolul sexual al soţului, cât tandreţea şi afectivitatea acestuia. De aceea soţul trebuie să cunoască acest lucru şi să fie tandru cu soţia sa."

"Fericirea este posibilă, dar cu condiția ca soția să fi dobândit o bogăție duhovnicească, iubindu-L pe Hristos și păzind poruncile Sale. Atunci, cei doi se vor iubi cu adevărat și vor fi fericiți. Altfel, vor fi duhovnicește săraci, nu se vor putea iubi și vor avea probleme drăcești, care îi vor face nefericiți."