Rugăciunea, citirea cărţilor bune, ascultarea şi respectul faţă de părinţi, frica de Dumnezeu şi exemplul personal dat de tata şi mama sunt cele mai sigure căi şi mijloace de educare şi creştere creştinească a copiilor.

"Femeia când este însărcinată trebuie să rostească rugăciunea lui Iisus, să citească puţin din Evanghelie, să psalmodieze, să nu-şi pricinuiască nelinişti, dar şi cei din jur să caute să nu o mâhnească. Făcând astfel, copilul care se va naşte va fi sfinţit, iar părinţii nu vor avea probleme cu el, nici când este mic, nici când va creşte mare."

"Bebeluşii au nevoie de îmbrăţişare, nu este corect ca mamele să îi ţină în pătuţuri şi să le dea o sticluţă din care să mănânce. Copii vor căldura din braţele mamei, vor chiar să şi doarmă lângă ea, tocmai ca să simtă afecţiunea ei, îmbrăţişarea ei, căldura ei"

"Atunci voi, fiind plăcuţi lui Dumnezeu, din pricina ascultării de Hristos, veţi atrage această dragoste a lui Dumnezeu şi asupra fiilor voştri. Ei se vor naşte sfinţi. Apoi vor învaţa de la voi sfinţenia şi se vor deprinde s-o urmeze… Dar chiar dacă n-ar vrea să facă acest lucru în zilele vieţii voastre, va veni vremea când, mai târziu, în mijlocul necazurilor lor, ei îşi vor aduce aminte de tot ce le-aţi arătat voi. Atunci vor striga către Dumnezeu, aducându-I aminte de voi, parinţii lor credincioşi. Iar El, din pricina voastră, Îşi va aduce aminte de ei şi-i va izbăvi (Deut 10, 15)."

"Nu cred că există un om care să nu se bucure când îl descoperă pe Dumnezeu. Eu pe copiii mei nu îi trezesc duminică dimineață să meargă la Liturghie. Dacă vor să o facă o fac, și o fac. Nu îi oblig la citirea Scripturii, nu îi pun la metanii și cruci. Ei doar mă văd pe mine ce fac, și dacă vor, mă urmează. Eu asta am învățat din creștinism."