"Dacă a crede înseamnă a putea să muţi munţii din loc, o astfel de credinţă este aproape imposibilă unui om muritor. El mai degrabă vrea să creadă decât crede, omul se află mai curând în preajma credinţei decât în miezul ei; Dumnezeu cu care ar trebui să se confunde credinciosul în credinţa sa îi este inaccesibil acestuia din urmă, doar Iisus îi deschide portiţa către cele veşnice prin calitatea sa de om şi de Dumnezeu."

"Fraţii mei, omul care are frica de Dumnezeu nu trebuie să-l păzească nimeni să nu fure, sau să nu fie curvar, sau beţiv, sau hoţ, sau să nu facă rău. Cel ce are frica lui Dumnezeu şi ziua şi noaptea pururea veghează asupra lui: să nu gândesc ceva rău asupra omului, să nu vorbesc ceva rău că-i păcat, să nu fac ceva rău că-i păcat! Cine are frica lui Dumnezeu, acela se face santinela întregii înţelepciuni, îşi păzeşte sufletul şi mintea sa de gânduri rele, limba sa de cuvinte rele şi toată aşezarea sa de a lucra împotriva lui Dumnezeu."

"Credincios adevărat este acela care, făcând binele, nu se măsoară cu semenii săi, ci cu Învăţătorul său, căci se măsoară cu alţii, totdeauna se va mândri , dar cine se măsoară cu Domnul, acela îşi va găsi întotdeauna măsura smereniei sale."

"Trebuie să ajungi să-l simţi ca prieten, ca părinte, ca frate, trebuie să ai relaţii de felul acesta şi, până-l găseşti, trebuie să-l cauţi şi, când îl găseşti, să ştii că-l ai, adică să nu te tot gândeşti că poate ar fi fost altul mai bun, pentru că relaţia aceasta, între credincios şi duhovnic, este o relaţie care priveşte viaţa duhovnicească în esenţa ei."

"Am avut surpriza să constat în ultimii 10 ani că majoritatea copiilor şi a însoţitorilor sunt credincioşi. Au pe marginea patului o icoană, şi cu aceşti oameni te poţi înţelege mult mai bine. Sunt cei care îşi lasă viaţa în mâinile chirurgului şi, în general, starea lor evoluează foarte bine."