"Nu sunt căsătorită şi nici nu sunt perfectă. Nu am milioane în conturi şi nici altceva. Din acest motiv, mi-am dorit mereu să îi dăruiesc măcar puritatea mea soţului pe care mi-l va alege Dumnezeu. Mi se pare cel mai frumos dar - să aştepţi ca să-i demonstrezi acelei fiinţe că într-adevăr doar pe ea ai aşteptat-o ani în şir şi că vrei să-i dăruieşti tot. "

"Fecioară care vrei să te căsătoreşti, în patul nupţial mirele tău să fie şi primul şi ultimul bărbat care cunoaşte taina frumuseţii tale. Prin naşterea de prunci fiţi coautori prin procreare la completarea numărului îngerilor căzuţi. Aceasta o poţi realiza numai dacă eşti prezentă în Biserică; numai Biserica lui Hristos te poate creşte pură, sfântă, ferindu-te de ispite."

"Dacă Dumnezeu nu doreşte unirea a doi tineri, căsătoria nu are loc: ori moare vreunul dintre logodnici, ori se des­part, ori rămân necăsătoriţi şi astfel nu se mai ajunge la taina căsătoriei. Dacă se ajunge însă la căsătorie înseamnă că aceasta este acceptată de Dumnezeu: fie că unirea este bine-plăcută Lui, fie că este doar acceptată. De aceea, conştienţi de aceasta, soţii trebuie să se tolereze, să fie îngă­duitori unul cu celălalt. Iar seara trebuie să discu­te despre întâmplările din timpul zilei, dând fie­care explicaţii pentru a nu exista neînţelegeri."

"Când oamenii intră în căsnicie, cred că totul va fi bine, dar nu sânt toate așa, căci viața este luptă. La fel este și în mănăstire. Mergi la mănăstire și crezi că acolo totul este pașnic și liniște, dar te înșeli: și acolo este luptă!"

"Scriptura spune că „bărbatul este capul femeii” (Efeseni 5:23). Adică Dumnezeu a rânduit ca bărbatul să stăpânească peste femeie. Iar a stăpâni femeia peste bărbat este o ocară adusă lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu a plăsmuit mai întâi pe Adam, iar el a spus despre femia sa: „Iată, aceasta-i os din oasele mele și carne din carnea mea” (Facerea 2:23). "