" Durerea veche trece ca o taină mare a vieţii omeneşti, transformându-se puţin câte puţin într-o bucurie plină de calm şi duioşie; în locul tinereţii cu sângele care fierbe în vine, începe bătrâneţea senină şi blândă. În fiecare zi binecuvântez răsăritul soarelui, şi inima mea îi cântă ca şi înainte, însă acum am ajuns să iubesc şi mai tare asfinţitul lui, razele lui lungi şi piezişe şi, împreună cu ele, amintirile tăcute, duioase şi blânde, chipurile dragi din viaţa mea binecuvântată şi lungă; deasupra acestor fiinţe, evenimente şi fapte se află adevărul lui Dumnezeu, care te înduioşează, te face să te resemnezi şi te iartă!"

În general, bucuria ne este răpită atunci când intră egoul în viața noastră.

"Oamenii au ajuns să agonisească o mulțime de bunuri, în schimb li s-au împuținat bucuriile."

"Sufletul care a fost atins de iubirea de Dumnezeu mereu se bucură, este vesel, saltă și dansează fiindcă se odihnește în iubirea Domnului, precum se odihnește călătorul lângă izvor. Nimic din necazurile lumii nu poate tulbura liniștea și pacea lui și nici nu-i poate lua bucuria și fericirea în care se află."

"Curvarul pierde: sănătatea trupească, frumoasa podoabă a feței, vederea ochilor, bunătatea glasului, deșteptarea, vitejia, tăria, puterea. Se alege în schimb cu scurtarea zilelor și, mai ales, cu pagubele sufletești: lipsirea Dumnezeiescului Dar, împărăția cerească, pierde prietenia cu îngerii, împărtășirea cu sfinții, de a împărăți în veci împreună cu Hristos, de prea dorita vedere a feței Lui. Nici nu se gândește că acestea sunt de mii de ori mai dulci decât înșelătoarea curvie."