"Blândeţea sufletului, după omul cel lăuntric, este înfrânarea mâniei, îmblânzirea iuţimii şi a nu căuta răzbunare când îl supără cineva, chiar dacă are putinţă, şi să primească batjocurile fără a batjocori la rândul său. Blândeţea înseamnă, a nu vătăma pe cineva nici cu cuvântul, nici cu fapta, nici cu porunca, ci a câştiga inima fiecăruia prin puterea ta."

"Eu așa le spun la cei care vin la mine: smerenia vameșului, răbdarea lui Iov, blândețea lui David (că David o fost blând), dragostea, care niciodată nu cade, tăcerea, nemânierea.”

"Nouă, călugărilor, ne trebuiește s-avem așa: smerenia. Și-apoi: răbdarea lui Iov și blândețea lui David. Aestea ... și dragostea care nu cade niciodată."

"Podoaba voastră să fie nu cea din afară: împletituri ale părului, cununiţe de aur sau purtare de haine scumpe, ci să fie fiinţa cea tainică a inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, ceea ce e de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Că aşa se împodobeau odinioară şi sfintele femei care nădăjduiau în Dumnezeu şi se supuneau bărbaţilor lor"