"Mulţi monahi şi fecioare nu au nici o idee despre deosebirile voirii care lucrează în om şi nu ştiu că în el lucrează trei voiri deodată. Prima este voinţa lui Dumnezeu, perfectă şi izbăvitoare; a doua este propria noastră voinţă omenească, care în sine nu este nici rea, nici bună; a treia voinţă este drăcească, pe de-a-ntregul pierzătoare. Cea de-a treia voinţă este vrăjmaşă omului, îndemnându-l fie să nu facă bine deloc, fie să-l facă din mândrie, pentru binele în sine şi nu pentru Hristos. Cea de-a doua, voinţa noastră proprie, ne sfătuieşte să ne satisfacem poftele păcătoase sau, la fel cu cea drăcească, să facem binele pentru el însuşi, fără a ne îngriji de harul ce-l putem câştiga. Prima voinţă, cea de la Dumnezeu, ne învaţă să facem binele cu un singur scop: dobândirea Sfântului Duh, comoară veşnică, inepuizabilă, fără egal în lume."

"Ca să se curăţească mintea şi inima trebuie ca omul să nu primescă gânduri viclene, şi nici el să nu gândească în mod viclean. Ci să lucreze simplu şi smerit şi să se nevoiască cu mărime de suflet."

Când ai ajuns la o viață curată, viață de nepătimitor, atunci ai ajuns și la rugăciunea curată. Și rugăciunea curată e o rugăciune despre care se poate spune într-adevăr că e o rugăciune bună.

Trebuie să te linişteşti. Nu mai lua peste măsură asupra ta grijile lumii acesteia, ci păzeşte-ţi pacea şi vieţuieşte cu Dumnezeu. Să le lăsăm pe toate în grija Domnului.

"Cine vrea să biruie lumea se roagă Tatălui său în ascuns sau în gând, pentru orice fiu al lui Dumnezeu, oricât de întunecată purtare ar avea şi oricâte rele i-ar face. Căci răbdarea răului, iertarea fraţilor şi rugăciunea în ascuns au mare putere înaintea lui Dumnezeu, căci pentru ele biruie El în locul omului, întorcând spre bine cele pornite de la lume cu răutate. Stăruind în acestea te-ai făcut pricină de mântuire şi pentru fratele tău din lume."

" Să nu vă îndoiţi de faptul că fiecare dintre noi poartă, în mod personal, vina pentru întreaga omenire şi pentru toate cele rele săvârşite de oameni în lumea aceasta, fiecare mod individual, pentru toţi muritorii şi pentru fiecare om care vieţuieşte pe pământ, în parte. Această conştientizare alcătuieşte cununa vieţii călugărului, dar şi a fiecărui om pe pământ."

Din calitatea gândurilor unui om se vede starea lui duhovnicească. Oamenii judecă lucrurile potrivit cu conţinutul pe care îl au înlăuntrul lor. Dacă nu au conţinut duhovnicesc, trag concluzii greşite şi-l nedreptăţesc pe aproapele lor. De pildă, dacă unul care face milostenii noaptea, ca să nu fie văzut de oameni, va vedea pe cineva seara târziu pe drum, niciodată nu-şi va pune gând rău în minte. Însă de l-ar vedea pe acela unul care umblă nopţile spre a păcătui, va spune: „Ce monstru, cine ştie pe unde umblă noaptea”, pentru că el însuşi are astfel de experienţe.

Indiferent de rana pe care o purtăm şi pe care ne-o produce uneori chiar dragostea, există întotdeauna Chipul care ne protejează, dincolo de toate bandajele lumii, şi acesta este Chipul lui Hristos. Şi atunci martirajul, încununarea, răstignirea, râsul şi plânsul deopotrivă ne sunt până la urmă daruri de la Dumnezeu şi sunt făcute toate ca să ne mântuim.

"Dragostea pe care o mărturisim că o avem pentru legăturile sexuale, alunecă ușor, înflorește puțin și îmbătrânește odată cu trupul; ba este cazul când îmbătrânește chiar înaintea trupului; că pofta se veștejește, când castitatea căsniciei a fost batjocorită de plăcerile cu femei desfrânate. Inimile amantelor zboară de la unul la altul, dragostea se stinge prin părerile de rău și adeseori dragostea se preface în ură, când săturarea de plăcere aduce condamnarea."

Aţi auzit ce suntem? Floare, umbră, vis, pânză de păianjen, umbra norului pe pământ şi altceva nimic. Cu cele mai neputincioase stihii este asemănată viaţa noastră. Nu pune bază că azi eşti sănătos, că eşti frumos, că eşti bogat, că eşti tânăr! Astea sunt umbre şi vise. Viaţa noastră este scurtă. Foarte, foarte scurtă şi trecătoare. Să trăim aici pentru viaţa cea veşnică.