Biografie

Patriarhul Pavle al Serbiei
patriarhul Bisericii Ortodoxe a Serbiei
Patriarhul Pavel al Serbiei a fost  patriarhul  Bisericii Ortodoxe a Serbiei din 1990 până la moartea sa, survenită la  15 noiembrie 2009, la vârsta de 95 de ani. Titlul întreg al Sanctității Sale este:  Arhiepiscop  de Peć,  Mitropolit  de Belgrad şi Karlovci şi Patriarh al sârbilor.
Patriarhul Pavlle s-a născut în  11 septembrie 1914, fiind fiul  lui Stefan şi  al Anei Stojčević, în satul Kučani, din regiunea Donji Miholjac, în Slavonija. A fost  botezat cu numele de Gojko (Гојко) A fost o persoana foarte studiosa și inzestrată cu o rabdare deosebita, calități care i-au adus multe titluri si aprecieri.

După ce a terminat  liceulul s-a inscris la seminarul din Sarajevo, pe care l-a absolvit în anul 1935 , apoi s-a înscris  la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Belgrad, pe care a absolvit-o în 1940. În perioada 1955 -1957 a facut studii postuniversitare la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Atena. În această perioada a studiat Vechiul Testament și a aprofundat  liturgica. Acestea au făcut ca patriarhul să fie cel mai prolific scriitor de liturgică din Biserica Serbiei. Prin răbdarea sa şi activitatea prolifică din domeniul teologiei, Facultatea de Teologie a Bisericii Ortodoxe Sârbe i-a decernat Prea Fericitului titlul de  Doctor Honoris Causa în Teologie.

Între anii 1944 si 1955 a fost călugar la mănăstirea Raca iar în anul 1948 sa fie hirotonit ca ierodiacon. Dupa 6 ani, în 1954 a fost hirotonit la ieromonah iar un an mai tărziu , a fost ridicat la rangul de  protosinghel. În această perioada el predat limba greaca si muzica psalmică. Era un invatator care isi iubea foarte mult elevii. El nu aprindea focul in chilia sa , nici in cele mai geroase zile de iarna, iar cota sa de lemne o împărțea elevilor.
A fost un om care și-a iubit mult poporul, un foarte credincios și smerit crestin. Atunci când a fost bătut de câţiva tineri albanezi în Kosovo și gravitatea rănilor sale a necesitat aproape trei luni de spitalizare, el  în spiritul iertării creştine, a refuzat să ceară daune .Desi fiecare episcop al Bisericii Ortodoxe Sârbe trebuia sa aibe un automobil pe care să il folosească în calatoriile sale, Patriarhul Pavel a refuzat sa aibe unul  "Nu o să-mi cumpăr unul decât atunci când toate gospodăriile din Kosovo şi Metohija vor avea unul".
În 1990, Sfântă Adunare a Episcopilor Bisericii Ortodoxe Sârbe l-a ales pe Episcopul Pavel drept cel de-al 54-lea Patriarh Ortodox al Serbiei. 
În timpul mandatului său, Pavel a vindecat schisma cu Biserica Ortodoxă Sârbă Liberă, acum numită Noua Mitropolie de Gračanica şi a făcut eforturi să repare schisma din Macedonia cu aşa-numita Biserica Ortodoxă a Macedoniei, care și-a proclamat autocefalia, însă este considerată necanonică de către majoritatea Bisericilor Ortodoxe, inclusiv de către  Patriarhia Ecumenică.
Patriarhul Pavel a continuat lucrările la Catedrala Sfântul Sava, care este aproape finalizată. Lucrările din interior vor fi finalizate în următorii opt ani.
 
O altă dovadă a modestiei sale vine din faptul că refuză să primească salariu cuvenit mulțumindu-se cu o modestă pensie primita ca fost episcop de Raska si Prizren. Prin marea sa smerenie, patriarh fiind, nu se sfia să își coasă mantia și să își repare singur incălțămintea iar ce îi mai ramane din pensie, el îmărtea celor nevoiasi. În anul 1962, cand niste episcopi au cerut sa li se mărească salariile, patriarhul a spus: "Dar de ce, de vreme ce nu suntem în stare să cheltuim nici ceea ce am avut până acum?!"
După ce lua masa, nu lasă să se arunce nici măcar o faramitura de paine, adunând cu atenție totul, deși avea cine să facă ordine. Spunea că hrana a fost facută cu energia Dumnezeiască, prin razele Soarelui, și pomenea cuvintele Mântuitorului, când a spus să se adune toate făramiturile care au rămas dupa minunata hrănire a celor cinci mii de oameni, cu doi pești și cinci paini.
În urma unor complicaţii privind sănătatea Patriarhului Pavle, acesta s-a retras în primăvara anului 2008 din scaun, toate atribuţiile sale fiind preluate de Sfântul Sinod al ierarhilor sârbi iar in data de 15 noiembrie 2009 a murit  lăsând în urma lui multe suspine și multe exemple de smerenie și iubire față de oameni.

În timpul lucrării sale în cinstea Lui Dumnezeu, nu a apucat să publice cărți sau lucrari  dar a scris şi a transmis avertizări cu privire la exodul sârbilor din Kosovo, despre atacurile albanezilor asupra mănăstirilor sârbeşti, despre violarea călugăriţelor, terorizarea pelerinilor, profanarea cimitirelor sârbeşti şi în general despre suferinţele Ortodoxiei în Kosovo şi Metohia.
Patriarhului Pavel a fost numit  "sfântul care umblă printre noi" datorita popularității pe care a dobândit-o în lumea ortodoxă. Cartea despre biografia lui « Patriarhul Pavel al Serbiei. Un Sfant al vremurilor noastre » de Jean- Claude Larchet portretul« firesc si viu creionat, este însufletit prin numeroase istorisiri pline de farmec și culore precum și prin cuvinte de duh și înțelepciune ale patriarhului, care amintesc adesea de apoftegmele Parinților pustiei 

Sursa:
1.  https://ro.orthodoxwiki.org

Patriarhul Pavle al Serbiei

1914 - 2009
  • 11 Septembrie 1914
  • satul Kučani, din regiunea Donji Miholjac, în Slavonija
  • Teolog, Preot, Monah, Ierarh, Duhovnic străin
  • 15 Noiembrie
  • 15 Noiembrie 2009
  • Belgrad
  • sârb
  • ortodoxă