Biografie
La numai 14 ani, J.J. Thomson, fiul unui librar din suburbia Manchesterului, se înscrie la Colegiul Owens, actuala Universitate Victoria din Manchester, unde studiază ingineria.
La numai 14 ani, J.J. Thomson, fiul unui librar din suburbia Manchesterului, se înscrie la Colegiul Owens, actuala Universitate Victoria din Manchester, unde studiază ingineria. Ceea ce l-a atras la Colegiul Owens au fost cursurile de fizică experimentală, mai puţin accesibile în alte colegii. Şase ani mai târziu, în 1876, obţine o bursă la Colegiul Trinity, la Cambridge. În 1880 apare oportunitatea de a face lucrări experimentale la Laboratoarele Cavendish, unde şi-a început teoria asupra elecromagnetismului.
PREMII
A fost numit membru de onoare la Colegiul Trinity din Cambridge în 1880, iar patru ani mai târziu a devenit membru al Societăţii Regale din Londra, pe care a prezidat-o între anii 1916-1920. Cinci dintre oamenii de ştiinţă care au lucrat alături de J.J. Thomson în cercetările sale au fost laureaţi ai Premiului Nobel. Printre studenţii lui Thomson se numără şi Ernest Rutherford, cunoscut mai târziu ca “tatăl fizicii nucleare”. În 1909 a fost numit preşedinte al Asociaţiei Britanice, în 1912 a primit Ordinul de Merit şi a fost numit cavaler. A ţinut doctorate onorifice la universităţi din Marea Britanie, Statele Unite, Grecia, Polonia şi Germania.
VIAŢA
Pe lângă interesul sporit în ştiinţă, Thomson era pasionat de plante, literatură, sport şi politică. În 1890 s-a căsătorit cu Rose Elisabeth Paget şi a avut doi copii. Fiul său, George Paget Thomson, şi-a făcut singur un nume in fizică, fiind laureat al Premiului Nobel în 1937 pentru descoperirea proprietăţilor ondulatorii ale electronului.
Studiul razelor
Sir Joseph John Thomson a efectuat o serie de experimente având la bază studiul razelor catodice şi al tubului cu raze catodice în încercarea de a găsi un răspuns la controversa asupra naturii acestor raze, ajungând astfel la descoperirea faptului că materia este formată din elemente mult mai mici decât atomul din care fac parte, particule numite iniţial corpusculi şi cunoscute astăzi ca electroni, deoarece aceste raze păreau compuse din acelaşi tip de corpusculi indiferent de gazul prin care se efectua o descărcare electrică sau metalul folosit drept conductor. El şi-a imaginat atomul ca fiind o masă construită dintr-o mulţime de astfel de corpusculi cu sarcini pozitive, numit “modelul budincă de prune”. Mai târziu, Ernest Rutherford a demonstrat incorectitudinea acestei imagini.
În 1913, Thomson a demonstrat existenţa izotopilor transmiţând neon printr-un tub catodic descărcat, deviind ionii de neon prin câmpuri magnetice şi electrice şi măsurând abaterea cu ajutorul unui clişeu fotografic. Deşi fizica modernă a continuat să evolueze şi să ridice noi întrebări teoretice la vremea aceea, descoperirile lui Thomson s-au aplicat repede în industrie şI domenii tehnice. Tot el a inventat şi spectometrul de masă, instrument utilizat pentru măsurarea maselor atomilor.
Sursa:
1. http://jurnalul.ro/it/stiinta/joseph-j-thomson-premiul-nobel-pentru-fizica-1906-313480.html