Biografie

Părintele Ioan Sabău
Părintele Ioan Sabău – unul din marii preoți și propovăduitori din Ardealul cel mult-încercat. S-a născut în 1914, în pragul primului „mare fratricid mondial”. A studiat Teologia la Cernăuti (unde i-a fost coleg și prieten Ieromonahului Adrian Făgețeanu), însă formarea sa de capătâi – după cum singur o mărturisește – s-a făcut șn „academia duhovnicească” a temnițelor stăpânirii fară-de-Dumnezeu, adevărate „ferestre către Cer”, în care a petrecut peste 13 ani – în mai multe perioade de detenție. Acolo a avut binecuvantarea de a-i cunoaște pe unii ca Părintele Dumitru Staniloae sau Nichifor Crainic.
În acele vremuri de prigoană, săvârșește o adevarată minune: ridicarea unei biserici în satul Vinerea din județul Alba (pentru care, dealtfel, a fost „răsplătit” cu opt ani de temniță grea). După ieșirea din închisoare, rămâne neclintit în propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu, până la sfârșitul vieții, în 2009 – fără să țină seama de boală, vreme sau alte împrejurari potrivnice. 
Se împlinesc în aceasta lună, pe 16 februarie, patru ani de la trecerea la Domnul a unuia dintre cei mai mari preoți pe care i-a avut Ardealul: Părintele Ioan Sabău. La începutul lunii viitoare, pe 4 martie, este pomenirea vrednicei între preotese Alexandra Sabîu.
A fost un om firesc, foarte realist și care înțe¬legea foarte bine vremile. Spunea că în inchisoare erau țărăniști și liberali care trageau linii pe pereți ca să-și numere zilele pe care le petreceau acolo, cre¬zând că urmau să primeasca în schimb 6 dolari de la americani pentru fiecare zi petrecută în detenție – iar Parintele le zicea ca sunt foarte naivi sa creada ca americanii vor veni si-i vor elibera . Dar Părintele avea darul rugăciunii, și în pușcării i se dusese vestea pentru asta.

În prima detenție comunistă a fost închis la penitenciarul din Deva. Acolo, fiindcă erau foarte mulți, s-au făcut mici barăci din lemn, unde erau înghesuiți deținuții. Într-o astfel de celula era închis un domn care suferea mult de foame (primul test al pușcăriei era înfometarea de cinci zile – nu primeau nimic de mancare in aceste zile); acestui om, pentru ca înainte era un om gras, i s-au format pe burtă rânduri de „colaci”, si suferea mult de foame. Atunci părintele i-a introdus forțat pe langa ușa de lemn un măr și o pătură.
Din coaja mărului a rămas ceva pe dunga ușii și s-a observat; a fost făcută o cercetare de către șeful pușcăriei, un maior, care i-a intrebat furios: „Cine a îndrăznit să facă una ca asta?”. Părintele a recunoscut de bunăvoie. Întrebat fiind de ce a făcut-o, a răspuns: „Eu nu sunt nu mai om, ci și preot”. Pentru asta era apreciat și dat exemplu de maior, ca și alții să recunoască alte fapte. Însă de Paști, când au început toți deținuții să cânte „Hristos a înviat”, maiorul, furios, a intrebat: „Cine a organizat toată această acțiune de sabotaj?” – și părintele a luat asupra sa toată vina, zicând că de la el a început totul, știind că altfel va fi luat din fiecare celulă cel puțin un deținut și pedepsit. În acea zi de Paști, toată ziua s-a rugat ca numai pe el să-l pedepsească, iar ceilalti să scape. Şi seara i-a auzit pe gardieni:,A murit diavolul!”. Au crezut că era vorba de Stalin, dar apoi au aflat că murise maiorul (avea de luat niște pastile, și ceva s-a întâmplat și a murit). De atunci i s-a dus vestea că este mare rugator, și îl lăsau să-și facă zilnic rugăciunile fără să-l deranjeze. Spunea că cel mai greu a învățat pe de rost Sfânta Evanghelie după Ioan, în trei săptămâni.

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/02/16/parintele-ioan-sabau-preotie-inchisoare-marturisire-jertfa-familia-ortodoxa

Părintele Ioan Sabău

1914 - 2009
  • 20 August 1914
  • Folt, Hunedoara
  • Preot, Mărturisitor din temnițele comuniste
  • 16 Februarie
  • 16 Februarie 2009
  • român
  • ortodoxă