Biografie
Părintele Filothei Zervakos s-a născut la începutul lunii mai, anul 1884, în satul Pakia din Lakonia, ce se afla foarte aproape de localitatea Molai. Părintii săi, Panaiotis si Ecaterina, erau crestini evlaviosi si cu frică de Dumnezeu. La botez a primit numele de Constantin. Încă din fragedă copilărie a iubit biserica, cântarea si citirea de sfinte cărti. Iar ca un semn a ceea ce avea să se întâmple cu sine în viitor, iată ce s-a petrecut pe când era încă copil: s-au adunat odată toti copiii din vecinătate, undeva in afara satului ca să se joace. Si pe când se jucau,toti copiii,de la cei mai mari până la cei mai mici,s-au sfătuit între ei să-l aleaga staret,i-au oferit în loc de toiag o trestie, apoi, încolonati doi câte doi, sub îndrumarea “alesului” lor, au plecat mai departe, chipurile, să construiască o mănăstire si să devină asceti.
Pe când avea 10 ani si se întorcea de la câmp spre sat, de odată, i s-a înfătisat pe drum diavolul, sub chipul unui om respingător la vedere, verde la fată, îmbrcat cu haine vechi si rupte, care oprindu-se în fata sa la o distanta de cca. 10 metri,a început să arunce asupra-i o ploaie de pietre. Pietrele însă cădeau în dreapta sau în stânga, in fata picioarelor lui, dar nici una nu îl atingea. Asa de mare îi era dragostea si dumnezeiescul dor pentru sfânta biserică, încât, de multe ori, când părintii îl trimeteau la lucru si se întâmpla să bată clopoele pentru Vecernie sau Sfânta Liturghie, lasa toată treaba si alerga spre sfanta Biserică. Din acest motiv, părintii au fost nevoiti ca, atunci când se apropia timpul Vecerniei sau Utreniei să nu-l mai trimită la lucru.
În satul Finiki din Lakonia unde a functionat ca învatator timp de aproximativ 3 ani, din 1901 până în 1903,întrucât nu exista cimitir, iar osemintele mortilor erau depozitate într-un colt al curtii bisericii,unde din pricină că se stricase zidul se împrăstiaseră ici si colo, tânărul Constantin si-a luat elevii si, ducându-se într-o poiană, în afara satului a discutat cu ei, convingându-i că trebuie să facă ceva pentru sat si să construiască ei insăsi o camera mortuară unde să fie puse mormintele celor răposati. Fiind cu totii de acord, au si început lucrul;văzând acestea, locuitorii satului au arătat bunăvointă. Rezultatul a fost că s-au adunat destui bani încât s-au construit nu numai camera mortuară dar si o biserică în cinstea Arhanghelilor Mihail si Gavril. După aceasta s-a îngrijit si de construirea unei scoli, căci în sat nu era, iar copiii mai mult se chinuiau.
În tot acest timp l-au urmărit încercarile, ispitele, dar si minunile dumnezeiesti, stăruind chiar să meargă pe calea monahismului. Astfel a plecat de acasă,pornind pe drumul pe care mai pornise odata,(spre Sfântul Munte Athos) si a ajuns în Patra, aici a stat aproximativ un an, timp in care a suferit pentru iconomia lui Dumnezeu alte încercări (s-a imbolnavit, nu avea un loc de muncă, începând să ducă lipsă si chiar de cele necesare).
Pe se afla în Patra, i-a venit ordin de încorporare în armată,fiind înrolat în Regimentul de Cavalerie al Athenei, unde a slujit timp de 2 ani si cinci luni. În perioada stagiului militar a fost avansat la gradul de sergent, fiind apoi detasat în biroul de aghiotant al ofiterului. După terminarea stagiului militar, ascultând de porunca părintelui Eusebiu,a hotărât să devină ostas al Împăratului ceresc, Hristos.
După 2 ani, la 6 septembrie 1909, dorind o viată mai linistită petrecută în rugăciune si studiul Sfintei Scripuri, ca să se apropie mai mult de Dumnezeu, a plecat într-o noapte din mănăstire, ducându-se într-un vârf înalt al insulei unde exista o bisercută inchinată Sfântului prooroc Ilie. Acolo a rămas aproximativ 20 de zile, doar el cu Dumnezeu, rugându-se neîncetat si studiind, dar, pentru că fugise fără făgăduinta părintelui său duhovnic si staret, care s-a întristat mult aflând despre fuga sa în pustie pe ascuns, temându-se de neascultare, s-a întors la mănăstire.
La 8 mai 1910, a plecat cu binecuvântarea duhovnicului său la Sfântul Munte Athos ca să se închine si sa întâlneasca părinti virtuosi si sfinti de la care să ieie cuvânt de folos. A cutreierat întreg Sfântul Munte închinându-se la cinstitele icoane făcătoare de minuni si la sfintele moaste.
La data de 22 aprilie 1912 a fost hirotonisit preot, un an mai târziu la 12 octombrie 1913, a fost hirotonit arhimandrit,de către Prea Sfințitul Ierotei de Paronakia, de atunci a început să marturisească si să predice cuvântul dumnezeiesc în Paros, apoi în Siros, Tinos si Athena.
Din anul 1916 a început să facă drumetii în diferite părti ale Greciei. În 1917 a mers in satul natal predicând cuvântul lui Dumnezeu, în multe comune si sate din eparhia Epidavrul Limiras.
În 1920 a mers în Peloponez propovăduind cuvântul domnului în Tripoli, Sparta si alte câteva sate din împrejurimi. În acelați an a ajuns și în Sifno, unde a vorbit oamenilor despre Dumnezeu si a marturisit pe crestinii de acolo care de multi ani nu auziseră cuvântul Domnului.
În 1921 în postul mare a predicat cuvântul lui Dumnezeu si a mărturisit pe crestini în Tinos, Siros, Athena si Volos, apoi în Pireus, Hios și Zesme. În 1923, a mers la Athena, Peloponez si alte părti.
După ce a fost hirotonit preot, mergea deseori pe munte si liturgisea în bisericuta Sfântului Prooroc Ilie. La câtiva metri mai sus de biserică, chiar pe vârful muntelui, exista un loc drept si acolo a hotărât să construiască biserica Tuturor Sfintilor. Privelistea care se vedea de pe acel pisc era magnifică si odihnitoare.
Constructia a început în anul 1931 si s-a încheiat în anul următor. În 1933, la praznicul Tuturor Sfintilor s-a săvârsit sfintirea ei de către Mitropolitul Ierotei Paraschevopulos. A dus o viata cu totul închinată lui Dumnezeu, prin post, rugaciune arzătoare, si faptelor bune, călăuzind pe drumul cel bun pe toti credinciosii care veneaul la el si-i cereau sfaturi si ajutorul cel bun. Anii au trecut si bătrânetea începu a-si spune cuvîntul, părintele începând să se pregătească pentru sfârsit, boala l-a răpus si a stat o perioadă la pat, dar chiar si asa comunica cu cei dragi prin scrisori zicând: “Întrucât mi-a trecut vârsta –sunt de 94 de ani- si se apropie ceasul mortii, m-am gândit să vă las câteva sfaturi părintesti”.
Fericita adormire a sfântului părinte Filothei s-a întamplat în chilia sa din mănăstirea Thapsanon din insula Paros, în dimineața zilei de 8 mai 1980, de sarbatoarea Sfântului Ioan Theologul si a Sfântului Arsenie cel Mare.
Binefacerile de care s-a îngrijit si dragostea lui fața de Dumnezeu si de semeni,evlavia si smerenia de care a dat dovadă au conturat si fundamentat afirmatia cum că: “Părintele Filothei este o prezenta vie a Harului dumnezeiesc”.
Pe când avea 10 ani si se întorcea de la câmp spre sat, de odată, i s-a înfătisat pe drum diavolul, sub chipul unui om respingător la vedere, verde la fată, îmbrcat cu haine vechi si rupte, care oprindu-se în fata sa la o distanta de cca. 10 metri,a început să arunce asupra-i o ploaie de pietre. Pietrele însă cădeau în dreapta sau în stânga, in fata picioarelor lui, dar nici una nu îl atingea. Asa de mare îi era dragostea si dumnezeiescul dor pentru sfânta biserică, încât, de multe ori, când părintii îl trimeteau la lucru si se întâmpla să bată clopoele pentru Vecernie sau Sfânta Liturghie, lasa toată treaba si alerga spre sfanta Biserică. Din acest motiv, părintii au fost nevoiti ca, atunci când se apropia timpul Vecerniei sau Utreniei să nu-l mai trimită la lucru.
În satul Finiki din Lakonia unde a functionat ca învatator timp de aproximativ 3 ani, din 1901 până în 1903,întrucât nu exista cimitir, iar osemintele mortilor erau depozitate într-un colt al curtii bisericii,unde din pricină că se stricase zidul se împrăstiaseră ici si colo, tânărul Constantin si-a luat elevii si, ducându-se într-o poiană, în afara satului a discutat cu ei, convingându-i că trebuie să facă ceva pentru sat si să construiască ei insăsi o camera mortuară unde să fie puse mormintele celor răposati. Fiind cu totii de acord, au si început lucrul;văzând acestea, locuitorii satului au arătat bunăvointă. Rezultatul a fost că s-au adunat destui bani încât s-au construit nu numai camera mortuară dar si o biserică în cinstea Arhanghelilor Mihail si Gavril. După aceasta s-a îngrijit si de construirea unei scoli, căci în sat nu era, iar copiii mai mult se chinuiau.
În tot acest timp l-au urmărit încercarile, ispitele, dar si minunile dumnezeiesti, stăruind chiar să meargă pe calea monahismului. Astfel a plecat de acasă,pornind pe drumul pe care mai pornise odata,(spre Sfântul Munte Athos) si a ajuns în Patra, aici a stat aproximativ un an, timp in care a suferit pentru iconomia lui Dumnezeu alte încercări (s-a imbolnavit, nu avea un loc de muncă, începând să ducă lipsă si chiar de cele necesare).
Pe se afla în Patra, i-a venit ordin de încorporare în armată,fiind înrolat în Regimentul de Cavalerie al Athenei, unde a slujit timp de 2 ani si cinci luni. În perioada stagiului militar a fost avansat la gradul de sergent, fiind apoi detasat în biroul de aghiotant al ofiterului. După terminarea stagiului militar, ascultând de porunca părintelui Eusebiu,a hotărât să devină ostas al Împăratului ceresc, Hristos.
După 2 ani, la 6 septembrie 1909, dorind o viată mai linistită petrecută în rugăciune si studiul Sfintei Scripuri, ca să se apropie mai mult de Dumnezeu, a plecat într-o noapte din mănăstire, ducându-se într-un vârf înalt al insulei unde exista o bisercută inchinată Sfântului prooroc Ilie. Acolo a rămas aproximativ 20 de zile, doar el cu Dumnezeu, rugându-se neîncetat si studiind, dar, pentru că fugise fără făgăduinta părintelui său duhovnic si staret, care s-a întristat mult aflând despre fuga sa în pustie pe ascuns, temându-se de neascultare, s-a întors la mănăstire.
La 8 mai 1910, a plecat cu binecuvântarea duhovnicului său la Sfântul Munte Athos ca să se închine si sa întâlneasca părinti virtuosi si sfinti de la care să ieie cuvânt de folos. A cutreierat întreg Sfântul Munte închinându-se la cinstitele icoane făcătoare de minuni si la sfintele moaste.
La data de 22 aprilie 1912 a fost hirotonisit preot, un an mai târziu la 12 octombrie 1913, a fost hirotonit arhimandrit,de către Prea Sfințitul Ierotei de Paronakia, de atunci a început să marturisească si să predice cuvântul dumnezeiesc în Paros, apoi în Siros, Tinos si Athena.
Din anul 1916 a început să facă drumetii în diferite părti ale Greciei. În 1917 a mers in satul natal predicând cuvântul lui Dumnezeu, în multe comune si sate din eparhia Epidavrul Limiras.
În 1920 a mers în Peloponez propovăduind cuvântul domnului în Tripoli, Sparta si alte câteva sate din împrejurimi. În acelați an a ajuns și în Sifno, unde a vorbit oamenilor despre Dumnezeu si a marturisit pe crestinii de acolo care de multi ani nu auziseră cuvântul Domnului.
În 1921 în postul mare a predicat cuvântul lui Dumnezeu si a mărturisit pe crestini în Tinos, Siros, Athena si Volos, apoi în Pireus, Hios și Zesme. În 1923, a mers la Athena, Peloponez si alte părti.
După ce a fost hirotonit preot, mergea deseori pe munte si liturgisea în bisericuta Sfântului Prooroc Ilie. La câtiva metri mai sus de biserică, chiar pe vârful muntelui, exista un loc drept si acolo a hotărât să construiască biserica Tuturor Sfintilor. Privelistea care se vedea de pe acel pisc era magnifică si odihnitoare.
Constructia a început în anul 1931 si s-a încheiat în anul următor. În 1933, la praznicul Tuturor Sfintilor s-a săvârsit sfintirea ei de către Mitropolitul Ierotei Paraschevopulos. A dus o viata cu totul închinată lui Dumnezeu, prin post, rugaciune arzătoare, si faptelor bune, călăuzind pe drumul cel bun pe toti credinciosii care veneaul la el si-i cereau sfaturi si ajutorul cel bun. Anii au trecut si bătrânetea începu a-si spune cuvîntul, părintele începând să se pregătească pentru sfârsit, boala l-a răpus si a stat o perioadă la pat, dar chiar si asa comunica cu cei dragi prin scrisori zicând: “Întrucât mi-a trecut vârsta –sunt de 94 de ani- si se apropie ceasul mortii, m-am gândit să vă las câteva sfaturi părintesti”.
Fericita adormire a sfântului părinte Filothei s-a întamplat în chilia sa din mănăstirea Thapsanon din insula Paros, în dimineața zilei de 8 mai 1980, de sarbatoarea Sfântului Ioan Theologul si a Sfântului Arsenie cel Mare.
Binefacerile de care s-a îngrijit si dragostea lui fața de Dumnezeu si de semeni,evlavia si smerenia de care a dat dovadă au conturat si fundamentat afirmatia cum că: “Părintele Filothei este o prezenta vie a Harului dumnezeiesc”.
