"Nu e un biruitor mai mare pe pământ, decât acela care se biruiește pe sine însuși și domnește asupra patimilor sale."

"Când Mântuitorul poruncește iubirea de vrăjmași, El n-o face ca să te îngenuncheze în fața celui rău, ci ca să te elibereze de răul din tine și în felul acesta să-l limiteze."

"Până la Dumnezeu, nu este nici jos, nici sus, nici aproape, nici departe, pentru că Dumnezeu este pretutindeni și de aceea El e mai aproape de tine decât sufletul și trupul tău, numai să știi și să afli această apropiere prin credință și rugăciune."

"Nu uita că ești o cărămidă duhovnicească din marea clădire a Bisericii lui Hristos. Rămâi cuminte în acest zid socotindu-te legat de celelalte cărămizi cu mortarul iubirii."

"Cei ce se vor scula în marea zi a izbânzii nu vor mai avea ispite în Împărăția Cerurilor. Împreunarea bărbatului cu femeia fie chiar sfințită prin dăinuirea veșnică a căsătoriei, va fi înlăturată. Marea ei țintă este zămislirea de oameni noi; dar atunci moartea va fi înfrântă și nu va mai fi nevoie de veșnica primenire a semințiilor"

"Voi, ca tineri începători ai vieții, sunteți poate ispitiți de ideea că tineri fiind, de ce să începem cu copii din primul an, ci să ne mai trăim puțin viața că mai avem vreme și de copii. Cu acest gând, dacă-l primiți și-l luați de bun, vă deschideți calea către păcat și către tot felul de necazuri care vin matematic. "

"Copiii sunt roadele dragostei; evitarea nu e dragoste, ci crimă. Căutarea plăcerii numai, cu evitarea rostului firesc al instinctului, e viciu și păcat, și se pedepsește de Legea care vede toate ale omului."

"La conviețuirea căsătoriților, nu-i bun nici abuzul, nici refuzul. Abuzul îl atinge pe soț, refuzul pe soție, dar și pe soț."

"Când îți iei răspunderea de a rodi copii, Stăpânul vieții îți va ajuta să ai și ce le da de mâncare și-ți va asigura și cinstea căsătoriei. Deci, nici abuzul, nici refuzul, ci o dreaptă socoteală și o conviețuire corectă și cinstită."

"Viaţa înfrânată duce la redobândirea sănătăţii încât să poţi deosebi binele de rău."

"Dacă mamele ar primi copiii în numele Domnului, ce străvezii ar fi ei în chipul lui Iisus! Abia atunci şi-ar putea da seama mamele pe cine au primit prin copii. Copiii ajung în braţele lui Dumnezeu fiindcă sunt cei mai aproape de El. Modul lor de a fi e cel mai iubit de Dumnezeu. Înţelepţii Îl înţeleg pe Dumnezeu ca pe o necesitate în explicarea lumii. Copiii Îl au ca pe un Tată de pe celălalt tărâm. (…) Dumnezeu şi copiii au înrudirea pe care noi, cei mari, o pierdem. Sfinţii sunt nişte mari copii. Şi ce departe ne ţinem de ei!"