Mai jos puteți vedea toate citatele extrase din cartea
Din ospățul credinței
Din ospățul credinței
Teofil Paraian
  • Mitropolia Olteniei
  • Craiova
  • 2007
  • 1
  • 170 X 240
  • 832

"Pregătirea pentru Împărtăşire este la fel cu pregătirea pentru moarte. Cum e pregătirea pentru moarte? Nu te pregăteşti anume pentru moarte, ci trăieşti o viaţă pe care să o binecuvânteze Dumnezeu, trăieşti o viaţă cu care să te poţi prezenta şi înaintea lui Dumnezeu, şi înaintea oamenilor, şi înaintea morţii."

Părintele Teofil Părăian
1929 - 2009
Sursa: Teofil Paraian, Din ospățul credinței, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 84-85

"Cel care vrea să se împărtăşească în fiecare duminică la Sfânta Liturghie trebuie să ducă o viaţă corectă, nu trebuie să se pregătească în mod special pentru asta, pentru că împărtăşirea cu Sfintele Taine nu-i o recompensă, ci e un ajutor. Şi atunci, dacă duci o viaţă corectă, te poţi împărtăşi, cu binecuvântarea duhovnicului, de câte ori vrei să te împărtăşeşti sau de câte ori îţi dă duhovnicul voie să te împărtăşeşti. Liturghia e făcută ca oamenii să se împărtăşească, nu ca să nu se împărtăşească."

Părintele Teofil Părăian
1929 - 2009
Sursa: Teofil Paraian, Din ospățul credinței, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 84-85
paginile 152 - 153 Cartea vieții noastre

"Cartea vieţii noastre suntem noi înşine. Faptele nostre intră în componenţa noastră: ce faci te şi face"

Părintele Teofil Părăian
1929 - 2009
Tag-uri:
Sursa: Teofil Paraian, Din ospățul credinței, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 152-153
paginile 152 - 153 Mânturea vine prin har

"În principal, mântuirea ni se dă prin har, iar faptele bune ne fac receptivi pentru harul prin care primim mântuirea"

Părintele Teofil Părăian
1929 - 2009
Sursa: Teofil Paraian, Din ospățul credinței, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 152-153

"Dragă, eu nu ştiu ce iubire e aia care poate să renunţe…Adică, ori îl iubeşti, şi-l iubeşti cu defecte cu tot, ori nu-l iubeşti, şi nu-l iubeşti cu calităţi cu tot. Când iubeşti pe cineva, nu-ţi mai faci probleme; îl iubeşti şi-l duci în iubire."

Părintele Teofil Părăian
1929 - 2009
Sursa: Teofil Paraian, Din ospățul credinței, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, p. 216

"În ce mă priveşte pe mine, să ştiţi că toate prieteniile mele, câte le-am avut până acum şi câte voi mai avea de acum încolo, le-am programat pentru veşnicie."

Părintele Teofil Părăian
1929 - 2009
Tag-uri:
Sursa: Teofil Paraian, Din ospățul credinței, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, p. 216

"Dacă vrei să-l iubeşti, nu-l judeci, ci îl primeşti aşa cum e. Aşa cum un părinte îşi iubeşte copilul şi dacă-i prăpădit; e tot copilul lui şi tot îi vrea binele şi tot vrea să fie altfel."

Părintele Teofil Părăian
1929 - 2009

- Dacă iubeşti pe cineva, în ciuda păcatelor sale (ca minciuna, nestatornicia, făţărnicia), dar după multe încercări nu reuşeşti să-l schimbi, e bine să renunţi la iubirea aceasta?

Extras din următorul fragment:
Dacă iubeşti pe cineva, în ciuda păcatelor sale (ca minciuna, nestatornicia, făţărnicia), dar după multe încercări nu reuşeşti să-l schimbi, e bine să renunţi la iubirea aceasta?
- Dragă, eu nu ştiu ce iubire e aia care poate să renunţe...Adică, ori îl iubeşti, şi-l iubeşti cu defecte cu tot, ori nu-l iubeşti, şi nu-l iubeşti cu calităţi cu tot. Când iubeşti pe cineva, nu-ţi mai faci probleme; îl iubeşti şi-l duci în iubire.
În ce mă priveşte pe mine, să ştiţi că toate prieteniile mele, câte le-am avut până acum şi câte voi mai avea de acum încolo, le-am programat pentru veşnicie.

Eu nu mă simt bine când aud pe cineva: "Am fost prieten, dar nu mai sunt prieten...am pierdut o prietenie. " Şi eu ma pierdut prietenii, dar nu din pricina mea...sau cel puţin am conştiinţa că eu nu am făcut ceva ca să se piardă prieteniile.
Eu mi-am făcut partea mea, mai departe pentru cealaltă parte a vieţii, şi pentru toată vremea. Orice prieten pe care l-am avut poate să se întâlnească cu mine ca prieten, pentru că eu îmi fac partea mea.
Aşa şi-n chestia aceasta: dacă vrei să-l iubeşti, nu-l judeci, ci îl primeşti aşa cum e. Aşa cum un părinte îşi iubeşte copilul şi dacă-i prăpădit; e tot copilul lui şi tot îi vrea binele şi tot vrea să fie altfel.
Sursa: Teofil Paraian, Din ospățul credinței, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, p. 216