Mai jos puteți vedea toate citatele extrase din cartea
paginile 84 - 85
Pregăritea pentru Împărtăsire
"Pregătirea pentru Împărtăşire este la fel cu pregătirea pentru moarte. Cum e pregătirea pentru moarte? Nu te pregăteşti anume pentru moarte, ci trăieşti o viaţă pe care să o binecuvânteze Dumnezeu, trăieşti o viaţă cu care să te poţi prezenta şi înaintea lui Dumnezeu, şi înaintea oamenilor, şi înaintea morţii."
Tag-uri:
Sursa: Teofil Paraian, Din ospățul credinței, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 84-85
paginile 84 - 85
Liturghia este făcută ca oamenii să se împărtășească
"Cel care vrea să se împărtăşească în fiecare duminică la Sfânta Liturghie trebuie să ducă o viaţă corectă, nu trebuie să se pregătească în mod special pentru asta, pentru că împărtăşirea cu Sfintele Taine nu-i o recompensă, ci e un ajutor. Şi atunci, dacă duci o viaţă corectă, te poţi împărtăşi, cu binecuvântarea duhovnicului, de câte ori vrei să te împărtăşeşti sau de câte ori îţi dă duhovnicul voie să te împărtăşeşti. Liturghia e făcută ca oamenii să se împărtăşească, nu ca să nu se împărtăşească."
Sursa: Teofil Paraian, Din ospățul credinței, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 84-85
paginile 152 - 153
Cartea vieții noastre
"Cartea vieţii noastre suntem noi înşine. Faptele nostre intră în componenţa noastră: ce faci te şi face"
Tag-uri:
Sursa: Teofil Paraian, Din ospățul credinței, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 152-153
paginile 152 - 153
Mânturea vine prin har
"În principal, mântuirea ni se dă prin har, iar faptele bune ne fac receptivi pentru harul prin care primim mântuirea"
Tag-uri:
Sursa: Teofil Paraian, Din ospățul credinței, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, pp. 152-153
"Dragă, eu nu ştiu ce iubire e aia care poate să renunţe…Adică, ori îl iubeşti, şi-l iubeşti cu defecte cu tot, ori nu-l iubeşti, şi nu-l iubeşti cu calităţi cu tot. Când iubeşti pe cineva, nu-ţi mai faci probleme; îl iubeşti şi-l duci în iubire."
Tag-uri:
Sursa: Teofil Paraian, Din ospățul credinței, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, p. 216
pagina 216
Prieteniile bune se leagă pentru veșnicie
"În ce mă priveşte pe mine, să ştiţi că toate prieteniile mele, câte le-am avut până acum şi câte voi mai avea de acum încolo, le-am programat pentru veşnicie."
Tag-uri:
Sursa: Teofil Paraian, Din ospățul credinței, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, p. 216
"Dacă vrei să-l iubeşti, nu-l judeci, ci îl primeşti aşa cum e. Aşa cum un părinte îşi iubeşte copilul şi dacă-i prăpădit; e tot copilul lui şi tot îi vrea binele şi tot vrea să fie altfel."
Extras din următorul fragment:
Dacă iubeşti pe cineva, în ciuda păcatelor sale (ca minciuna, nestatornicia, făţărnicia), dar după multe încercări nu reuşeşti să-l schimbi, e bine să renunţi la iubirea aceasta?- Dragă, eu nu ştiu ce iubire e aia care poate să renunţe...Adică, ori îl iubeşti, şi-l iubeşti cu defecte cu tot, ori nu-l iubeşti, şi nu-l iubeşti cu calităţi cu tot. Când iubeşti pe cineva, nu-ţi mai faci probleme; îl iubeşti şi-l duci în iubire.
În ce mă priveşte pe mine, să ştiţi că toate prieteniile mele, câte le-am avut până acum şi câte voi mai avea de acum încolo, le-am programat pentru veşnicie.
Eu nu mă simt bine când aud pe cineva: "Am fost prieten, dar nu mai sunt prieten...am pierdut o prietenie. " Şi eu ma pierdut prietenii, dar nu din pricina mea...sau cel puţin am conştiinţa că eu nu am făcut ceva ca să se piardă prieteniile.
Eu mi-am făcut partea mea, mai departe pentru cealaltă parte a vieţii, şi pentru toată vremea. Orice prieten pe care l-am avut poate să se întâlnească cu mine ca prieten, pentru că eu îmi fac partea mea.
Aşa şi-n chestia aceasta: dacă vrei să-l iubeşti, nu-l judeci, ci îl primeşti aşa cum e. Aşa cum un părinte îşi iubeşte copilul şi dacă-i prăpădit; e tot copilul lui şi tot îi vrea binele şi tot vrea să fie altfel.
Sursa: Teofil Paraian, Din ospățul credinței, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007, p. 216