"Toate sunt în voia lui Dumnezeu. Domnul în­găduie ca unii să cadă în îndrăcire fiindcă ştie că cel cu pricina şi-ar întrebuinţa dacă ar fi sănătos, mintea și voinţa pentru a face rău cu deadinsul; pe alţii îi fereşte de alte păcate. În prima Epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel citim: Să daţi pe unul ca acesta Satanei, spre pierirea tru­pului, ca duhul să se mântuiască în ziua Dom­nului Iisus (1 Cor. 5, 5)."

"Putem spune că două lucruri îl deosebesc pe îndrăcit de adevăratul, ca să zicem aşa, psihotic. Unu: duhurile rele Îl cunosc pe Dumnezeu, se cutremură înaintea puterii Crucii lui Hristos, a rugăciunii, a aghiasmei, Doi: tulburările psihice (în principal de comportament) ale îndrăcirilor poar­tă amprenta involuntarului - căci sufletului ome­nesc nu îi plac lucrurile pe care vicleanul îl sileş­te să le facă."

"Dacă omul trăieşte în atmosfera mulţimii duhuri­lor răutăţii care sunt sub ceruri, în mijlocul smin­telilor, al unor exemple grave de necredinţă şi de dezmăţ, într-o atmosferă de patimi omeneşti ne­înfrânate, dacă trăieşte într-o atmosferă de pros­tie şi de vulgaritate, această atmosferă nu are cum să nu-i molipsească sufletul. El respiră zi de zi acest aer otrăvit, unde mișună duhurile răutății care sunt sub ceruri. Și se molipsește nefericitul suflet, și se face el însuşi locuință a dracilor."