Virtutea răbdării

Inainte de plecarea sa in Banat, au venit la batranul doi ucenici - ieromonahul Climent si monahul Cleopa - si cu multe lacrimi i-au zis: 
- Preacuvioase parinte, in curand vei pleca de la noi si nu ne vom mai vedea in viata aceasta. Spune-ne ultimul cuvant de folos. 
Iar parintele Vichentie, punandu-si mana pe grumazul parintelui Cleopa si cu cealalta lovind usor in masa, a zis: 
- Asculta, mata, parinte Cleopa, asculta ce-ti spune popa. Iata ultimul meu cuvant: rabdare, rabdare, rabdare! Si cand ti se va parea matale ca ai gatit-o, ia-o din nou de la capat: rabdare, rabdare, rabdare! 
- Dar pana cand, parinte Vichentie? 
- Pana la usa mormantului! Apoi, dragii mei, vom merge noi acolo in gradina raiului. Si acolo canta pasari asa de minunat! Si sunt copaci cu flori si fructe de aur! Si pajisti care vesnic infloresc. Si sunt izvoare cu ape limpezi! Acolo vom vedea cetele sfintilor. Acolo vom auzi cantarile ingerilor. Acolo vom petrece in veci cu Domnul. Deci, fratii mei, acolo in rai sa ne intalnim!