Omul fără Dumnezeu umblă bâjbâind ca un orb
"Vezi că, atunci când apune soarele, se face întuneric şi beznă în lume şi nimic nu se vede, albul de negru nu se osebeşte şi cu neputinţă este a cunoaşte unde se află prăpastia sau drumul cel neted şi unde se găseşte pierzania sau locul ferit de primejdie. Cugetă dar ce întuneric se poate sălăşlui într-un suflet şi ce negură îl învăluie atunci când nu are harul lui Hristos înlăuntrul său. Un asemenea suflet nu poate să osebească răul de bine şi paguba de folosul său şi umblă bâjbâind ca un orb. Această întâmplare te învaţă să te rogi lui Hristos, Luminii celei Adevărate, pentru ca şi în sufletul tău să strălucească lumina harului Său."
Numarul: 424 |
Sfântul Ierarh Tihon de Zadonsk
Tag-uri:
Citate asemănătoare
- Răsplata pentru mărturisirea adevărului
- Iubirea atrage harul lui Dumnezeu
- Rău este diavolul, o mărturisesc și eu
- Nefericirea are o singură cauză
- Inima preotului trebuie să strălucească de credința în Hristos
- Cât de frumoasă este creația Ta, Doamne !
- Teama de moarte
- Conștiința încărcată
- Trăind în păcat, omul se face centrul întregii existențe
- Iubirea nesfârșită a lui Dumnezeu