"Sfinți Apostoli sunt cei dintâi dumnezei-oameni după har. În toată viața lor, fiecare dintre ei, urmând Apostolului Pavel, zice despre sine: "Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine" (Galateni 2:20). Fiecare dintre ei este Hristos repetat, sau mai bine zis, Hristos prelungit. La ei toate sunt Dumnezeiesc-omenești, pentru că toate sunt din Dumnezeu Omul-Hristos..."

"Dumnezeu este mai aproape de fiecare om decât este omul însuși față de sine."

"Misiunea Bisericii este de a crea în fiecare membru al ei convingerea că starea normală a personalităţii omeneşti o constituie nemurirea şi veşnicia, iar nu temporalitatea și moartea, și că omul este un călător care prin moarte și temporalitate înaintează spre nemurire și spre veșnicie."

"Trupul omenesc!... O, ce laborator minunat care transformă apa în sange, aerul în oase, pâinea în carne, plantele în metale și metalele în lichide! Un nemaivăzut laborator plin de minuni. Dar minuni naturale, veți zice. Dar ce, în natura nu există minuni ? Un inginer nevăzut, un artist făcător de minuni, conduce acest laborator minunat, pe care noi nu-l vedem. Lucrările lui le vedem, dar pe el însuși, nu. Ca și cum ar fi hotărât să se ascundă tot mai mult în spatele lucrarilor lui!"

"De ce este grea viața omului? Pentru că omul a născocit moartea instaurând-o în el și în toate ființele din jurul lui. Iar moartea este izvorul nesecat al tuturor chinurilor și durerilor. Toți nervii morții pornesc de la om fiindcă el este ganglionul central al morții. În realitate moartea este singura amărăciune a vieții, singura amărăciune a existenței. Din ea purcede toată tragedia vieții."