Pentru cei credincioși, fericirea izvorăște din Hristos
"Părerea necredincioșilor este că din schimbarea unui sistem economic poate să izvorască fericirea oamenilor. Cei credincioși știu că fericirea lor izvorăște din Crucea de pe Golgota, din Mormântul Domnului, de pe Muntele Sinai, de pe Muntele Fericirilor, din Sfântul Potir, din pântecele Fecioarei, din inima curată, din post și rugăciune."
Omul păcătos se hrănește cu stârvul faptelor rele
"Omul păcătos seamănă cu corbul care pleacă de pe corabia mântuirii și se hrănește cu stârvul faptelor rele, iar porumbița seamănă cu cei drepți care, deși greșesc, se întorc cu creanga de măslin a pocăinței și a rugăciunii."
Idealul educației este stăpânirea poftelor
"Idealul educației în general, și al educației creștine în special, este stăpânirea de sine, stăpânirea poftelor."
De ce a făcut Dumnezeu pe om din pământ?
"De ce a făcut Dumnezeu pe om din pământ? Pentru ca, văzându-se făcut dintr-o materie așa inferioară să-l ferească de mândrie, iar pe diavol să-l umple de mustrare, că iată, în locul înalt de unde a căzut el, pune cea mai grosolană materie. Omul este făcut în ziua a șasea, odată cu dobitoacele. Dacă nu se îndumnezeiește, dacă nu devine după asemănarea lui Dumnezeu, el devine după asemănarea dobitoacelor."
Omul este fericit doar când se supune voii lui Dumnezeu
"După cum Dumnezeu a hotărât și reglementează viața astrelor, așa și a oamenilor. Și cum se supun astrele voinței lui Dumnezeu, așa trebuie să se supună și omul. Numai atunci el stă în armonie cu natura și cu toți semenii săi, trăind fericit. Altfel însă, nesupunându-se în tot voii lui Dumnezeu, intră în conflict cu sine, cu Divinitatea și cu lumea."
Când ai iubirea de Dumnezeu, poți și voiești să faci faptele bune
"Dacă te deprinzi cu fapte bune, se întărește și gândirea și iubirea de Dumnezeu. Iar când ai iubirea de Dumnezeu adâncă și înaltă, poți și voiești să faci faptele bune și voiești și poți să te abții de la faptele rele."
Sectanții uită că litera omoară, iar Duhul dă viață
"Luther când a văzut în vedenie pe Diavolul, în loc să-l lovească cu semnul Sfintei Cruci, în nebunia lui el a aruncat cu călimara cu cerneală, de a rămas peretele mânjit până astăzi. Toți sectanții au ca temelie această nebunie de nu recunosc Sfânta Cruce, pe Maica Domnului, Sfintele Icoane, agheasma, uleiul sfințit și întreg Moliftielnicul..., ci cred în "cerneala" lui Luther, adică în literele de cerneală ale Sfintei Scripturi. Ei uită, sărmanii, că "litera omoară, Duhul dă viață!""
Omul dacă nu-i spiritual, este asemenea vopselei care dă chip icoanei
"Să nu-i urâți [pe adventiști], că ei sunt buni creștini, însă din pricina noastră, a preoților, s-au depărtat de Societatea Creștină și de Sfânta Biserică. Păcatele noastre i-au smintit pe dânșii. Ei nu venerează Sfânta Icoană însă noi, creștinii, dacă o venerăm numai cu buzele, cu nimic nu suntem mai buni ca ei. Fiindcă omul dacă nu-i spiritual, este asemenea vopselei care dă chip icoanei. El îi idol care are ochi dar nu vede, nu pricepe cele duhovnicești și spirituale."