Omul duhovnicesc este în întregime durere

"- Părinte, atunci când Sfântul Apostol Pavel spune: 'Roada Duhului este dragostea, bucuria', înțelege că bucuria este dovada unei vieți corecte?
- Da, pentru că există bucurie lumească și bucurie dumnezeiască. Atunci când ceva nu este duhovnicesc, curat, nu poate exista în inimaă adevărata bucurie și pace. Bucuria ce o simte un om duhovnicesc nu este bucuria lumească pe care mulți o caută astăzi. Să nu încurcîm lucrurile. Sfinții aveau, oare, o astfel de bucurie pe care o cerem noi? Maica Domnului a avut o astfel de bucurie? Hristos a râs? Care Sfânt a trecut fără durere prin această viață? Care Sfânt a avut o astfe de bucurie pe care o urmăresc mulți creștini din vremea noastră, care nu vor să audă nimic neplăcut ca să nu se întristeze și să nu-și piardă pacea lor? Dacă doresc să mă întristez, ca să petrec bucurosși să nu-mi strict liniștea, ca să fiu blând, atunci sunt indiferent! Altceva este blândețea din nepăsare. Unii spun: 'Trebuie să fiu bucuros, pentru că sunt creștin. Să fiu liniștit pentru că sunt creștin.' Aceștia nu sunt creștini. Ați înțeles?Aceasta este nepăsare, este bucurie lumească. Cel ce are aceste particularități lumești nu este om duhovnicesc. Omul duhovnicesc este în întregime durere. Îl doare pentru situații, pentru oameni, dar este răsplătit cu mângâiere dumnezeiască pentru durerea aceasta."