Un neam care îți uită trecutul, dispare

Se vorbeşte tot mai des despre reticenţa ultimelor generaţii cînd e vorba de condamnarea comunismului. Dincolo de indiferenţă, există încă, şi datorită contextului social derapant, voci care induc ideea că era mai bine înainte. Ce mesaj aveţi pentru aceşti nostalgici?
Şi în Franţa se vorbeşte din ce în ce mai puţin după 2000 despre victimele politice din Est. Erau mai interesaţi înainte, ne ajutau mai mult. Dar trebuie să ne facem singuri ordine în ogradă. România s-a schimbat foarte mult prin libertatea de exprimare. Dar atît. Nu se face nimic. Mai mult, continuă mafia urmaşilor celor dinainte. Mesajul meu e simplu. Un neam care nu ţine cont de trecut şi-l uită, încet-încet, dispare. Faptul că se trece foarte uşor peste această manipulare istorică de după 1945 este o mare crimă. Indiferent de ideologia prezentului, nu trebuie uitat că această perioadă a fost o crimă naţională, un genocid care s-a produs împotriva poporului român. Dar… îi pot contrazice şi obiectiv şi subiectiv. În primul rînd, după nici două săptămîni de la lansare, acest volum de Memorii mi s-a spus că este pe locul I la „Non-fiction“ şi pe locul II la „Memorii“, la vînzări. Cartea se vinde. Cine s-o cumpere? Ei? Şi-apoi, mai am încă 14 ani pînă la 100 şi încă destule cărţi de publicat.