Sfinți părinți

"Unii se spovedesc de frica vreunor întâmplări, alţii din obicei, alţii de ruşinea omenească, alţii de frica stăpânilor; alţii iară au câte doi duhovnici, unul la ţară şi altul la oraş; la cel de la ţară, ca la un om prost, spune păcatele cele ce socoteşte el că sânt mai mari, iar la cel de la oraş spune păcatele cele ce socoteşte el că sânt mai mici, neguţătorind şi meşteşugind taina spovedaniei."

"Aminteşte-ţi, mata... eşti doar un martor părinte, dar Dumnezeu este judecătorul! Şi cat de multe, cât de multe şi de grozave păcate, încât nici măcar nu le poți pronunţa, nu ne-a iertat nouă mărinimosul nostru Domn şi Mântuitor. Cum oare putem noi, oamenii, să ne judecăm semenii! Noi suntem simpli martori, simpli martori, părinte. Să-ţi aminteşti mereu acest lucru: simpli martori, părinte!”

"Iată mijloacele care garantează nădejdea creștină: rugăciunea, mai cu seamă cea deasă, mărturisirea sinceră a păcatelor, când ne rugăm, citirea deasă a cuvântului lui Dumnezeu și mai ales împărtășirea cât mai deasă cu De-viață-făcătoarele Taine, cu Trupul și Sângele lui Hristos."

"Multe sunt sfaturile aproapelui spre ceea ce este de folos; dar nimănui nu i se potrivește așa de mult ca judecata conștiinței sale."

"Cel puţin să meargă oamenii la un duhovnic să se mărturisească, spre a se îndepărta înrâurirea diavolească de la ei, ca să poată gândi puţin. Acum nu pot nici măcar gândi din pricina influenţei diavoleşti. Pocăinţa, mărturisirea taie drepturile diavolului."

"Întotdeauna trebuie să ne aducem aminte că duhovni­cul îşi săvârşeşte slujirea sa în Duhul Sfânt şi de aceea tre­buie să avem evlavie faţă de el."

"Cădem în amăgire când credem că suntem mai deştepţi şi mai experimentaţi decât alţii şi chiar decât duhovnicul nostru. Şi eu am gândit aşa din lipsă de experienţă şi am suferit pentru aceasta şi sunt foarte mulţumitor lui Dum­nezeu că prin aceasta m-a smerit şi m-a povăţuit şi nu m-a lipsit de mila Sa."