Biografie

Sfântul Ioan s-a născut în Delta Dunării, în Dobrogea în jurul anului 360 (unele izvoare spun că era din naștere din neamul galilor). În anul 382 întră într-o mănăstire din Betleem și după câțiva ani primește permisiunea ca, împreună cu prietenul său Sfântul Gherman din Dobrogea, să meargă să-i cerceteze (viziteze) pe Părinții pustiei din Egipt. Ei au rămas în Egipt până în anul 399, cu excepția unei scurte perioade când s-au reîntors la Betleem și au primit binecuvântarea de plecare definitivă din acea mănăstire.

Ioan Casian s-a născut în jurul anului 360, cel mai probabil in Sciția Minor ( Dobrogea de azi, localitatea de pe Valea Casimcei, jud. Constanța). A primit o educație aleasă în familie, învățând să scrie și să citească în limbile latină și greacă. În jurul anilor 378-380, doritor să cunoască locurile sfinte, pleacă cu Gherman, prietenul său, la Betleem. După un timp merge în Asia Mică, vizitează comunitățile înființate de Sfântul vasile cel Mare și de Ioan Gură de Aur. În 385 ia drumul Nilului, pe urmele marilor pustinici Antonie și Pahomie, cunoscând viața monahală a cenobiților, apoi. după șapte ani, se întoarce la Betleem.
În jurul anului 399 se află la Constantinopol. Ioan Gură de Aur, Arhiepiscop de Constantinopol, îl hirotonește diacon în anul 404. În urma intrigilor de la curte, Ioan Gură de Aur este exilat în Munții Caucaz, în Georgia. Ioan Casian, însoțit de prietenul său, pleacă la Roma, pentru a cere protecție papei Inocențiu I (401-417). Între timp află că Sf. Ioan Gură de Aur  a murit (407). Aici s-a împrietenit cu viitorul papă Leon, căruia, în anul 430, i se va adresa cu cuvinte de stimă și afecțiune, în prefața cărții “De incarnatione”. Este hirotonit preot probabil de către papă.

Ajunge în Galia în anul 415, fiind trimis de către papă pentru a continua creștinarea galilor, începută deja de către sfinții Policarp și Irineu de Lyon. La Marsilia înființează două mănăstiri: Mănăstire Sfântul Victor (de bărbați) și Mănăstirea Sfântul Salvator (de femei). Organizează viața monahală după modelul mănăstirilor din Orient, cu adaptările enecesare locului. Prin aceasta Sf. Ioan Casian este o verigă de legătură între cultura patristică a Răsăritului și cea a Apusului. Este considerat unul dintre cei mai mari promotori ai monahismului occidental, deși viața monahală exista în lumea latină și înainte de el.

Se cunosc de la Ioan Casian trei mari lucrări: despre așezămintele cenobiților și despre remediile celor opt păcate principale (cca 420, 12 cărți); Convorbiri cu părinții ( “Colationes patrum”, cca 428, in 24 de cărți; Despre Întruparea Domnului ( „De incarnatione Domini contra Nestorium”. Cca 430, lucrare apologetică polemică în 7 cărți .)

Ioan Casian  fost un trăitor însuflețit de principiile ascetice creștine și un ostenitor al desăvârșirii în mediul monahal pe care l-a creat.
Pentru Apus Ioan Casian a adus inovația  Patericului, adică disciplina literară în care ideile principale ale vieții monahale sunt îmbrățișate prin convorbiri sau discursuri reale ori imaginare, rostite de părinții de seamă ai mănăstirilor din Orient.
Moare în anul 430. În regiunea Marsiliei e venerat încă din secolul al V-lea ca sfânt la 23 iulie. Biserica Ortodoxă îl sărbatorește la 28 sau 29 februarie/13 martie.

sursa: Ala Rusnac, Cugetări duhovnicești - din înțelepciunea sfinților, vol. I, Editura Epigraf, Chișinău, 2009, pp. 213-213