"Să nu-i urâți [pe adventiști], că ei sunt buni creștini, însă din pricina noastră, a preoților, s-au depărtat de Societatea Creștină și de Sfânta Biserică. Păcatele noastre i-au smintit pe dânșii. Ei nu venerează Sfânta Icoană însă noi, creștinii, dacă o venerăm numai cu buzele, cu nimic nu suntem mai buni ca ei. Fiindcă omul dacă nu-i spiritual, este asemenea vopselei care dă chip icoanei. El îi idol care are ochi dar nu vede, nu pricepe cele duhovnicești și spirituale."

"Luther când a văzut în vedenie pe Diavolul, în loc să-l lovească cu semnul Sfintei Cruci, în nebunia lui el a aruncat cu călimara cu cerneală, de a rămas peretele mânjit până astăzi. Toți sectanții au ca temelie această nebunie de nu recunosc Sfânta Cruce, pe Maica Domnului, Sfintele Icoane, agheasma, uleiul sfințit și întreg Moliftielnicul..., ci cred în "cerneala" lui Luther, adică în literele de cerneală ale Sfintei Scripturi. Ei uită, sărmanii, că "litera omoară, Duhul dă viață!""

"Dacă te deprinzi cu fapte bune, se întărește și gândirea și iubirea de Dumnezeu. Iar când ai iubirea de Dumnezeu adâncă și înaltă, poți și voiești să faci faptele bune și voiești și poți să te abții de la faptele rele."

"După cum Dumnezeu a hotărât și reglementează viața astrelor, așa și a oamenilor. Și cum se supun astrele voinței lui Dumnezeu, așa trebuie să se supună și omul. Numai atunci el stă în armonie cu natura și cu toți semenii săi, trăind fericit. Altfel însă, nesupunându-se în tot voii lui Dumnezeu, intră în conflict cu sine, cu Divinitatea și cu lumea."

"Fecioria este soră a îngerilor, învingere a patimilor, împărăteasă a poftelor bune și moștenire a tuturor bunătăților."

"Curvarul pierde: sănătatea trupească, frumoasa podoabă a feței, vederea ochilor, bunătatea glasului, deșteptarea, vitejia, tăria, puterea. Se alege în schimb cu scurtarea zilelor și, mai ales, cu pagubele sufletești: lipsirea Dumnezeiescului Dar, împărăția cerească, pierde prietenia cu îngerii, împărtășirea cu sfinții, de a împărăți în veci împreună cu Hristos, de prea dorita vedere a feței Lui. Nici nu se gândește că acestea sunt de mii de ori mai dulci decât înșelătoarea curvie."

"De ce a făcut Dumnezeu pe om din pământ? Pentru ca, văzându-se făcut dintr-o materie așa inferioară să-l ferească de mândrie, iar pe diavol să-l umple de mustrare, că iată, în locul înalt de unde a căzut el, pune cea mai grosolană materie. Omul este făcut în ziua a șasea, odată cu dobitoacele. Dacă nu se îndumnezeiește, dacă nu devine după asemănarea lui Dumnezeu, el devine după asemănarea dobitoacelor."

"Părerea necredincioșilor este că din schimbarea unui sistem economic poate să izvorască fericirea oamenilor. Cei credincioși știu că fericirea lor izvorăște din Crucea de pe Golgota, din Mormântul Domnului, de pe Muntele Sinai, de pe Muntele Fericirilor, din Sfântul Potir, din pântecele Fecioarei, din inima curată, din post și rugăciune."

"Sfârșitul lumii proorocit în Biblie nu înseamnă sfârșitul material al ei, ci înseamnă sfârșitul: minciunii, urâtului, inutilului, nedreptății, răului, nesfințeniei, războiului..."

"Arhiereul nu este ca să se mândrească, ci ca să fie el chipul smereniei lui Hristos care a spălat picioarele apostolilor, le-a sărutat și a murit pe cruce."

"Preotul nu trebuie să fie numai luminos, ci și fierbinte, învăpăiat, căci altfel i se potrivesc cele zise episcopului din Laudiceia: ”Fiindcă nu ești fierbinte, ci numai căldicel, te voi scuipa din gura Mea”. Iar de grăiești Dumnezeieștile cuvinte, nu fă lucrurile satanei; de slujești cu îngerii în Dumnezeiescul Lăcaș, ieșind afară din el nu umbla cu dracii, spre a nu mânia pe Dumnezeu. Nu poți fi păstor dacă nu iubești pe Hristos din toată inima, adică făcându-I toate poruncile, pentru că păstorul va da socoteală de toate sufletele cele pierdute."

"Omul păcătos seamănă cu corbul care pleacă de pe corabia mântuirii și se hrănește cu stârvul faptelor rele, iar porumbița seamănă cu cei drepți care, deși greșesc, se întorc cu creanga de măslin a pocăinței și a rugăciunii."

"Cine-și amână pocăința, își îngreunează mântuirea. Este și o vorbă: boală lungă, moarte sigură. Deci nu lăsa păcatele să se facă obișnuință, să devină a doua fire."

"Așa-i soarta omului păcătos, caută dulceața păcatelor toată viața, dar sfârșește în amară și veșnică moarte în iad. Că și râurile adună ape dulci, dar când se varsă în mare se amărăsc. Și oricâte râuri cu ape dulci s-ar vărsa în mare, marea tot nu se îndulcește. Așa și omului nu-i folosește dulceața păcatelor ca să-i îndulcească amăreala morții."

"Cum este hrana necesară trupului, așa este rugăciunea necesară sufletului. Rugăciunea are două aripi: iertarea și mila. Să ierți celui ce ți-a greșit și să dai celui ce-ți cere. Ea presupune nerăutate, pocăință adevărată și ținerea poruncilor."

"Școala pregătește o profesiune, dar viața are nevoie de toate profesiunile. Profesiunea învățată în școală este o inițiere vagă, care numai încadrată în viață capătă contururi precise. Omul are nevoie să cunoască bine, foarte bine profesiunea sa, dar trebuie să aibă și o cultură generală, să aibă anumite orientări și despre celelalte profesiuni și realități sociale, politice, culturale, religioase din timpul său pentru ca să-și dea seama, să se încadreze în condițiunile cele mai optime cu activitatea, cu profesiunea, cu specialitatea sa. "

" 'Creșteți și vă înmulțiți ...' se traduce, înțeleg, prin culcați-vă din plăcere, apoi ucideți pruncii în pântecele mamei lor?! Neamul românesc s-a împuținat prin avorturi tot atât cât vietnamezii în îngrozitorul și drăcescul război."

"Idealul educației în general, și al educației creștine în special, este stăpânirea de sine, stăpânirea poftelor."